Am realizat de curand ca atunci cand incepi sa iti dai seama de trecutul nostru, al tuturor, al Pamantului, nu mai poti cadea in ignoranta. Cand realizezi ca tot ceea ce am facut s-a cladit pe varsarea sangelui nevinovat [cuceriri, Razboailele Mondiale] , pe distrugere din punct de vedere psihic, pe pierderea sperantei, pe salvari iluzorii, nu mai poti sa mai zambesti cum obsinuiai sa zambesti, sau sa razi la fel. Cand realizezi ca si tu poti deveni unul dintre cei ce au distrus adevarata esenta umana si esenta acestei planete, ca in loc de Unitate domneste Razboiul si Ura, constiinta iti zbiara continuu "nu deveni la fel!"
Asadar, acest post este un juramant catre mine. Am nevoie de o dovada scrisa a gandurilor mele, a deciziei mele, am nevoie de ceva ce pot vedea peste 10 ani daca va fi posibil, sau macar peste 5 sau, de ce nu, peste un an si sa stiu ca nu mi s-au schimbat gandurile sau sa ma simt rusinata de ceea ce am devenit.
Eu NU voi deveni astfel! Eu NU voi avea prejudecati, eu NU voi porni cu idei preconcepute. Eu voi sterge tot ceea ce am fost invatata pana acum despre lume, despre cat de rai sunt oamenii pe care poate ca nu i-am cunoscut niciodata, despre faptul ca daca te loveste cineva, trebuie sa te razbuni in acelasi mod sau chiar mai josnic, cand singurul mod real de razbunare este sa fii deasupra celui ce te-a atacat. Pentru mine barfa nu conteaza, nu imi plac comentariile la adresa celor pe care ii numesc prieteni, sau la adresa colegilor si sper sa raman asa. Eu nu imi vand ideile pentru aparenta [sau cel putin, ma straduiesc din suflet sa nu o fac]. Eu nu imi risipesc timpul decat pentru reputatia buna pe care am reusit sa o castig si pe care voi face tot posibilul sa o pastrez. Celelalte lucruri sunt prea imature iar viata mea trece incetul cu incetul pe langa mine iar eu incerc sa o ignor. NU mai ignor! Vreau sa stiu ce se intampla in lume, vreau sa ajut pentru ca de aceea suntem cu toti pe aceasta planeta: sa fim UNITI! Respiram acelasi aer, bem aceeasi apa, locuim pe acelasi pamant, ne incalzim la lumina aceluiasi soare , atunci de ce trebuie sa punem etichete si sa categorisim pe toata lumea?!
Eu NU voi deveni lacoma, nu imi voi pierde principiile, nu voi trai pentru bani ci voi calatori, voi ajuta, imi voi cumpara lucruri ce ma pot ajuta sa imi dezvolt personalitatea, sa imi largesc orizontul, sa devin o persoana mai buna, carti, de exemplu! Eu nu voi fi o sclava a muncii pentru tot restul vietii si nu voi petrece 24 de ore intr-un nenorocit de birou doar pentru ca ma simt constransa de alegerea mea. Oamenii au mereu alegeri, oamenii sunt proprii lor calai, proprii lor temniceri! Eu NU VOI FI!
Eu ma voi gandi la partea frumoasa a vietii fara sa o ignor pe cea cenusie. Voi avea nevoie de ambele pentru a nu cadea din nou in ignoranta. Da, ignoranta e dulce, insa nimic important, nimic ce a ajutat cu adevarat oamenii nu s-a cladit pe ignoranta. Stiu ca nu pot schimba lumea, dar ma pot schimba pe mine si pe cei ce stau cu mine si sunt dispusi sa ma asculte.
Eu nu imi voi pune masti, nu voi pretinde ca sunt cineva sau ca am o anumita credinta in ceva pentru faima sau pentru bani!
Eu voi fi eu, eu nu imi voi pune sufletul pe altarul diavolului!
P.S.: Eu voi lupta cu temerile mele. E timpul sa fac asta! Eu sunt intr-adevar cel mai mare dusman al meu.
29.06.2013; 16:42; 19 ani.
29 iunie 2013
7 iunie 2013
Carnival of rust
7 iunie 2013
ascult : P.O.T.F. - "Carnival of Rust"
Nu am mai avut atat de multe vise, sau cel putin, daca le-am avut, nu mi le pot aminti in intregime. Vad franturi si uneori pur si simplu nu mai stiu daca ceea ce traiesc e realitate sau parte din vis. Visele par atat de reale incat am senzatia ca o parte din mine traieste cu adevarat in acele locuri. Am calatorit, continui sa calatoresc.Apar persoane diferite , pe unele nu le stiu atat de bine. Au aparut profesori, oameni pe care ii apreciez. Se pare ca, cu cat apreciez mai mult pe cineva, cu atat mai persistenti sunt in visele mele. Si totusi, nu trebuie sa fie chiar atat de importanti, nu? Nu apar cei fara de care -probabil- viata mea nu s-ar mai putea numi viata.
Nu stiu unde sunt acum...e un munte, e o casa de lemn. Nu stiu in ce tara sunt. Sunt cu profesoara mea de engleza, sunt intr-o excursie..sunt cu niste elevi. Am un rol important acolo si cu toate acestea sunt singura. Sau poate ca si in vise sunt egocentrista, cine stie? E o casa de lemn, cu etaj.Parasita, cred. Uneori mai sunt oameni acolo, sau animale. Am visat pui de gaini, un pui de pisica. Uneori sta mamaia acolo.Am visat casa mai demult, are o gradina micuta cu flori.E posiibl sa fie casa albastra si plina de muste? Au caini in curte, curtea lor duce spre un deal.Deal?! Totul are o legatura, presupun. Atunci de ce ma intorc de unde am plecat? E un labirint, totul . Poate ma infatiseaza pe mine, pana la urma eu sunt un labirint. Conform unei persoane, ma cunosc foarte bine. Doar pentru ca imi stiu calitatile si sunt constienta de defectele mele, nu cred ca inseamna ca ma cunosc foarte bine. Sunt mai multe laturi ale persionalitatii mele pe care nu am reusit sa le valorfic pe cat ar fi trebuit si de care nu sunt constienta inca.Am reusit -cred- sa imi dau seama si de cum sa -mi gasesc pace interioara. Se pare ca atunci cand nu ai idei induse de nimeni, cand nu iti pasa de lumea materiala, cand te gandesit cum esti TU , ca spirit, TU ca energie, TU ca idee, TU ca fiinta si nu ca si corp, nu ca si functia pe care o ai ci pur si simplu TU cel care intr-adevar calatoreste si care are o misiune, poti fi extraordinar de armonios. Atunci te gandesti la ce urmeaza si de ce esti aici si ce trebuie sa faci si nu gaseesti raspunsuri. Atunci te pierzi in intrebari si iluzii si reflectezi...reflectezi...reflectezi la oamenii pe care i-ai pierdut, la ce ai castigat, la ce ai invatat, la ce ai devenit, la ce ai auzit si devii un carnaval ....of rust.
Sunt o furtuna, am prea multe ganduri si prea putine cuvinte pentru a le exprima. Ma gandesc prea mult la mine cum sunt si prea putin al mine cum ar trebui sa fiu. Aparent, ceea ce spun e bine. Aparent, ma cunosc. Aparent, iubesc viata. Chiar, oameni buni? Chiar asta credeti despre bine? Aparent am facut un salt de la inceputul calsei a 9-a pana acum.Oh, da! Da, am facut pentru ca sunt asa dar cat m-a costat si cat ma costa inca lucrul asta? Poate peste ani voi rade...Uneori ma uit la postarile vechi si imi vine sa-mi dau una. Da, da, stiu ca la...eleganta si prestanta mea nu se cuvin lucruile pe care le faceam. Ha..ha.Ce tampita eram. Aia era o latura a perosonalitatii mele care uneori revine sub forma foarte slaba. Am purtat azi o discutie cu cineva, un prof. A zis ca pur si simplu nu se potrivesc anumite lucururi caracterului meu.
Am devenit foarte...lady like . Ma bucur, nu as fi crezut asta cand am intrat in liceu. L-am terminat ca o Regina. [I mean it!] Unele schimbari sunt facute spre a schimba viata cuiva si de aceea nu trebuie ignorata nicio oprtunitate pentru ca nu stii ce poti invata din ea.
Am senzatia ca am pierdut unii oameni, pur si simplu imi scapa printre degete. Si mai simt si ca am castigat prieteni extraodinari de care imi va fi greu sa ma despart ,insa circumstantele o cer. Insa nu ne vom desparti cu adevart, mereu cand voi reusi, ii voi vizita. Sunt oamenii de la care am invatat, oameni extraordinari care m-au impins spre lucruri extraordinare si carora cuvintele sunt prea putine sau prea simple pentru ei, pentru recunostina pe care o am fata de ei. Liceul pentru mine a insemnat creativitate, multa creativitate datorita unei persoane extraordinare care mereu a fost dornica sa vada ce am scris, cum am scris, daca am facut bine, mi-a dat sugestii, ne-am bucurat impreuna cand am castigat concursuri si ceea ce am facut a fost 50-50: pentru stima fata de mine si fata de dumneaei. Si acum...acus...gata. Cand voi avea proba, cand voi iesi de tot din sala aia, cand se va da ultimul film la care pot merge va fi pur si simplu....gata. Gata cu totul. Si stiu ca ma asteapta poate lucruri inmiit mai frumoase insa lucruile astea au o insemnatate enorma pentru mine.
Gackt - "Sayonnara"
ascult : P.O.T.F. - "Carnival of Rust"
Nu am mai avut atat de multe vise, sau cel putin, daca le-am avut, nu mi le pot aminti in intregime. Vad franturi si uneori pur si simplu nu mai stiu daca ceea ce traiesc e realitate sau parte din vis. Visele par atat de reale incat am senzatia ca o parte din mine traieste cu adevarat in acele locuri. Am calatorit, continui sa calatoresc.Apar persoane diferite , pe unele nu le stiu atat de bine. Au aparut profesori, oameni pe care ii apreciez. Se pare ca, cu cat apreciez mai mult pe cineva, cu atat mai persistenti sunt in visele mele. Si totusi, nu trebuie sa fie chiar atat de importanti, nu? Nu apar cei fara de care -probabil- viata mea nu s-ar mai putea numi viata.
Nu stiu unde sunt acum...e un munte, e o casa de lemn. Nu stiu in ce tara sunt. Sunt cu profesoara mea de engleza, sunt intr-o excursie..sunt cu niste elevi. Am un rol important acolo si cu toate acestea sunt singura. Sau poate ca si in vise sunt egocentrista, cine stie? E o casa de lemn, cu etaj.Parasita, cred. Uneori mai sunt oameni acolo, sau animale. Am visat pui de gaini, un pui de pisica. Uneori sta mamaia acolo.Am visat casa mai demult, are o gradina micuta cu flori.E posiibl sa fie casa albastra si plina de muste? Au caini in curte, curtea lor duce spre un deal.Deal?! Totul are o legatura, presupun. Atunci de ce ma intorc de unde am plecat? E un labirint, totul . Poate ma infatiseaza pe mine, pana la urma eu sunt un labirint. Conform unei persoane, ma cunosc foarte bine. Doar pentru ca imi stiu calitatile si sunt constienta de defectele mele, nu cred ca inseamna ca ma cunosc foarte bine. Sunt mai multe laturi ale persionalitatii mele pe care nu am reusit sa le valorfic pe cat ar fi trebuit si de care nu sunt constienta inca.Am reusit -cred- sa imi dau seama si de cum sa -mi gasesc pace interioara. Se pare ca atunci cand nu ai idei induse de nimeni, cand nu iti pasa de lumea materiala, cand te gandesit cum esti TU , ca spirit, TU ca energie, TU ca idee, TU ca fiinta si nu ca si corp, nu ca si functia pe care o ai ci pur si simplu TU cel care intr-adevar calatoreste si care are o misiune, poti fi extraordinar de armonios. Atunci te gandesti la ce urmeaza si de ce esti aici si ce trebuie sa faci si nu gaseesti raspunsuri. Atunci te pierzi in intrebari si iluzii si reflectezi...reflectezi...reflectezi la oamenii pe care i-ai pierdut, la ce ai castigat, la ce ai invatat, la ce ai devenit, la ce ai auzit si devii un carnaval ....of rust.
Sunt o furtuna, am prea multe ganduri si prea putine cuvinte pentru a le exprima. Ma gandesc prea mult la mine cum sunt si prea putin al mine cum ar trebui sa fiu. Aparent, ceea ce spun e bine. Aparent, ma cunosc. Aparent, iubesc viata. Chiar, oameni buni? Chiar asta credeti despre bine? Aparent am facut un salt de la inceputul calsei a 9-a pana acum.Oh, da! Da, am facut pentru ca sunt asa dar cat m-a costat si cat ma costa inca lucrul asta? Poate peste ani voi rade...Uneori ma uit la postarile vechi si imi vine sa-mi dau una. Da, da, stiu ca la...eleganta si prestanta mea nu se cuvin lucruile pe care le faceam. Ha..ha.Ce tampita eram. Aia era o latura a perosonalitatii mele care uneori revine sub forma foarte slaba. Am purtat azi o discutie cu cineva, un prof. A zis ca pur si simplu nu se potrivesc anumite lucururi caracterului meu.
Am devenit foarte...lady like . Ma bucur, nu as fi crezut asta cand am intrat in liceu. L-am terminat ca o Regina. [I mean it!] Unele schimbari sunt facute spre a schimba viata cuiva si de aceea nu trebuie ignorata nicio oprtunitate pentru ca nu stii ce poti invata din ea.
Am senzatia ca am pierdut unii oameni, pur si simplu imi scapa printre degete. Si mai simt si ca am castigat prieteni extraodinari de care imi va fi greu sa ma despart ,insa circumstantele o cer. Insa nu ne vom desparti cu adevart, mereu cand voi reusi, ii voi vizita. Sunt oamenii de la care am invatat, oameni extraordinari care m-au impins spre lucruri extraordinare si carora cuvintele sunt prea putine sau prea simple pentru ei, pentru recunostina pe care o am fata de ei. Liceul pentru mine a insemnat creativitate, multa creativitate datorita unei persoane extraordinare care mereu a fost dornica sa vada ce am scris, cum am scris, daca am facut bine, mi-a dat sugestii, ne-am bucurat impreuna cand am castigat concursuri si ceea ce am facut a fost 50-50: pentru stima fata de mine si fata de dumneaei. Si acum...acus...gata. Cand voi avea proba, cand voi iesi de tot din sala aia, cand se va da ultimul film la care pot merge va fi pur si simplu....gata. Gata cu totul. Si stiu ca ma asteapta poate lucruri inmiit mai frumoase insa lucruile astea au o insemnatate enorma pentru mine.
Gackt - "Sayonnara"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)