AC/DC - "Thunderstruck" live
Astazi am avut *si inca am* o stare foarte buna, euforica chiar.Am fost bine dispusa toata ziua, fara motiv.Starile astea sunt cele mai bune! <3. Si, tot de azi, blogul meu a devenit mai putin anonim pentru ca le-am dat la 3 colege din clasa.
Si poate ca voi veti citi asta, poate chiar astazi, si poate ca veti citi si din urma si doar voiam sa va spun ca unele postari nu mai sunt valabile pentru ca mi-am schimbat mentalitatea, da, in cateva luni.Am de aproape un an blogul asta si intre timp am cunoscut mai multi oameni, omaeni extraordinari la care, cum spuneam si in postarea anterioara, am vazut lucruri extraordinare si care mi-au devenit daca nu modele, macar exemple.
Da, nu ma mai plang, nu ma mai deschid, insa nu mai gandesc ca trebuie sa-ti rezolvi singur problemele, pentru ca nu mi se pare ca mai am probleme, de niciun fel.Defapt...niciodata nu am avut cine stie ce dificultati.Si am devenit mai ambitioasa, chiar daca nu se vede.
*
M-am gandit sa ma apuc de citit filosofie, ca si asa imi doresc sa fac asta de ceva timp si mi se pare ca anumite parti din gandirea mea corespund cu anumite concepte filosofice.M-am dus la biblioteca oraseneasca sa imprumut o carte de Emil Cioran. pentru ca la noi in liceu nu este decat un exemplar acre e deja imprumutat *ma intreb daca sunt atat de "daunatoare" cartile astea incat bilbiotecara, directoarea sau cine mai e, se tem sa lase cartile la dispozitia elevilor :))* .Bineinteles, imi trebuia buletinul si, bineinteles, nu il gasesc...din nou :)).
E un concept in filosofie ceva de genul : zeii nu existata si dupa moarte, sufletul se reincarneaza in alt organism si omul este stapanul destinului pentru ca doar el intervine asupra destinului si el il poate controla fara ajutorul divinitatii, Eh, cam asa cred si eu, doar ca in ultima vreme credina mea in reincarnare s-a cam stins, de cand am inceput sa cred mai degraba in alte dimensiuni, in acele lumi pe care le putem vedea cu ajutorul celui de- al treilea ochi.
Ma gandeam astazi ca exact asa e: ca noi credem cu putere in ceva, in Dumnezeu, de exemplu si ne rugam lui sa ne indeplineacsa o dorinta *pentru ca pana la urma, nu conteaza cu ce are legatura ceea ce vrem, tot dorinta e* incat, prin puterea gandului nostru, acel lucru se impluneste. Daca imi amintesc eu bine, era un cittat de genul "Daca ai credinta poti muta si muntii din loc".Nu cumva se refera la puterea gandului? Ca doar printr-un gand noi putem face ceea ce dorim, daca este destul de puternic? Exact asa cum fac calugarii tibetani care reusesc sa materializeze obiecte si chiar persoane [!].
Mi se pare ca m-am abatut cam mult de la subiect.Aveam o idee in minte cand am inceput sa scriu, dar presupun ca nu voi reusi niciodata sa scriu doar despre un lucru in postarile mele. Si, oricum, e mai interesanta postarea asta.
Imi voi sarbatori majoratul acasa, *apropo de postari vechi, am una in care ziceam ca nu pot sa sarbatoresc intr-un loc restrans, doar cu prieteni apropiati si rock* cu prieteni apropiati, rock si folk! :P<3. Si de abia astept! Acum, daca ar fi dupa mine, as invita o groaza de oameni...ma rog...o groaza... cel putin cei pe care ii cunosc de putin timp si care mi se par OK :) Dar nu pot...e mi locul.Eh, ideea este ca nu trebuie sa-mi fac planuri pentru ca oricum nu vor fi niciodata asa cum ma gandesc eu ca vor fi.Si totusi...continui sa o fac.Continui sa imi imaginez lucruri si sa imi inchipui ca voi fi asa cum poate nu voi fi niciodata, cum mi-as dori sa fiu.
' Nu voi uita niciodata cuvintele mamei : "Ii voi spune cine VREI sa fi, nu cine ESTI.". Ma vor bantui pentru toata viata pentru ca stiu ca sunt cuvinte reale, care mi se potrivesc si care, de fiecare data cand vreau sa renunt la ceva ce imi doream cu adevarat, ma impiedica sa o fac. *Decat daca stiu ca intr-adevar nu sunt buna la asta....*
Daca ar fi sa ma multiplic, si fiecare "eu" sa apartina unei anumite perioade, sa le pun pe toate "eu" una langa alta si sa vorbesc cu ele, as face un roman din care ori nimeni nu ar intelege nimic pentru ca nu ar avea legatura intre ele capitolele, ori ar fi un best-seller pentru ca ar fi un fel de roman ...politist :)) in care cititorii ar trebui sa isi dea seama care sunt punctele comune intre capitole, sa isi dea seama de personalitatea personajului , cea pe care si-a construit-o peste ani,
Anyway , trebuie sa plec!
31 ianuarie 2012
29 ianuarie 2012
Zombie
The Pretty Reckless - "Zombie"
Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni care incearca sa para ca nu sunt unul asemeni altuia, oameni care la prima vedere ai impresia ca sunt originali, care nu apartin niciuniu grup, care nu urmeaza regulile nimanui, dar int-ro zi desoperi ca defapt, toti facem parte dintr-o categorie.
Uneori stau si ma intreb daca nu cumva eu, in incercarea mea de a fi diferita, nu sunt mai influentata decat ar trebui de cei care fac parte din viata mea de zi cu zi.Uneori ma trezesc ca ma fortez sa fac anumite lucruri, sa socializez, ca mai incolo sa-mi dau seama ca mi-a facut placere si sa stau sa ma gandesc ce-a fost defapt in capul meu...ce e...
Ma voi duce la design, probabil ambiental pentru ca moda mi se pare o mare afacere, o chestie superficiala in care se pune accentul pe faima si bani si nu pe arta in sine, poate asa ma voi autoconvinge ca defapt nu sunt influentata mai mult decat ar trebui de ceilalti, imi voi da seama cum sunt si imi voi scoate la iveala latura aceea creativa.
Nu stiu de ce, dar oamenii imi spun ca sunt creativa, diferita, originala...nu stiu cum ajung ei la conlcuzia asta.O fi modul in care vorbesc?In care gandecs uneori?In care ma comport?! Sau poate faptul ca sunt mai mereu cu creionul in mana, sau simplul fapt ca sunt AERIANA. Dar mi se pare ca ma iau prea mult dupa ceilalti..da...asta e... N-am vrut s-o spun, mi-a fost frica s-o recunosc, pentru ca toata viata m-am ferit de asta, dar nu vreau sa dau inpoi.Sau poate...nu sunt eu obisnuita cu stilul asta de viata. In fond, nu gandesc ca ei, nu fac ceea ce fac ei ci incerc sa iau de la ei lucruile bune....Asta nu se cheama a copia.
I`m fine, m-am lamurit.Ah, scuze, uitasem ca mai sunt persoane care mai citesc blogul asta.Dar eu nu scriu pentru voi.Eu scriu pentru mine, eu gandesc...tastand, acum.Si in timpul asta ma gandesc la detaliile de pe covorul tesut de pe peretele din casa bunicilor.Acel covor pe care cel care l-a creeat a tesut pana si cea mai mica umbra, le-a scos in evidenta muschii magilor [era un covor cu nasterea lui Iisus] , lumina din jurul pruncului, cerul...totul. Ma gandesc la gratioasa patinatoare castigatoare a medaliei de argint, care are numai 24 de ani.La cum se misca pe gheata de parca ar fi dansat vals cu un duh, la emotia din privirea ei cand privea publicul, invartindu-se, ca si cand ar fi cazut fara oprire,la incordarea pe care trebuie sa o fi simtit de fiecare data cand patina ei atingea gheata si totusi... la zambetul pe care ni-l oferea noua, ca si cand ar fi fost stapana peste timp, peste lume...
Nu e ridicol cum ne lasam distrasi de cele mai insimnificative lucruri?Cum ne plictisim cu toate ca exista posibilitati infinite de a fi altceva, cu toate ca suntem capabili sa exceleam in aproape orice daca avem un bob de ambitie? Si totusi, ne lasam distrasi de tehnologie, de dorinta de putere, de lupta pentru supravietuire, de lupta imaginara pentru libertate [adevarul este ca suntem ca niste pesti intr-un acvariu care au impresia ca aceea este toata lumea lor si cand sar din acvariu, cred ca au reusit sa se impuna, ca au castigat lupta cu destinul]. Nu e ciudat cum oamenii mai bine s-ar duce intr-un club decat sa iasa pe deal, la un foc de tabara, cu chitari, sau la o plimbare nocturna, sau la un spectacol de balet sau de teatru?E...umilitor cat de mult am decazut.
Astazi am auzit ca exista un trib in Africa in care oamenii mai traiesc ca la inceput si , daca se ating de cineva din afara [ex europeni], iau un virus fatal si mor.Daca doar se ating!Va dati seama cat de intoxicati suntem?
...
Ma intorc la rutina.
Marilyn Masnon - "Come white" Genial om!
Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni care incearca sa para ca nu sunt unul asemeni altuia, oameni care la prima vedere ai impresia ca sunt originali, care nu apartin niciuniu grup, care nu urmeaza regulile nimanui, dar int-ro zi desoperi ca defapt, toti facem parte dintr-o categorie.
Uneori stau si ma intreb daca nu cumva eu, in incercarea mea de a fi diferita, nu sunt mai influentata decat ar trebui de cei care fac parte din viata mea de zi cu zi.Uneori ma trezesc ca ma fortez sa fac anumite lucruri, sa socializez, ca mai incolo sa-mi dau seama ca mi-a facut placere si sa stau sa ma gandesc ce-a fost defapt in capul meu...ce e...
Ma voi duce la design, probabil ambiental pentru ca moda mi se pare o mare afacere, o chestie superficiala in care se pune accentul pe faima si bani si nu pe arta in sine, poate asa ma voi autoconvinge ca defapt nu sunt influentata mai mult decat ar trebui de ceilalti, imi voi da seama cum sunt si imi voi scoate la iveala latura aceea creativa.
Nu stiu de ce, dar oamenii imi spun ca sunt creativa, diferita, originala...nu stiu cum ajung ei la conlcuzia asta.O fi modul in care vorbesc?In care gandecs uneori?In care ma comport?! Sau poate faptul ca sunt mai mereu cu creionul in mana, sau simplul fapt ca sunt AERIANA. Dar mi se pare ca ma iau prea mult dupa ceilalti..da...asta e... N-am vrut s-o spun, mi-a fost frica s-o recunosc, pentru ca toata viata m-am ferit de asta, dar nu vreau sa dau inpoi.Sau poate...nu sunt eu obisnuita cu stilul asta de viata. In fond, nu gandesc ca ei, nu fac ceea ce fac ei ci incerc sa iau de la ei lucruile bune....Asta nu se cheama a copia.
I`m fine, m-am lamurit.Ah, scuze, uitasem ca mai sunt persoane care mai citesc blogul asta.Dar eu nu scriu pentru voi.Eu scriu pentru mine, eu gandesc...tastand, acum.Si in timpul asta ma gandesc la detaliile de pe covorul tesut de pe peretele din casa bunicilor.Acel covor pe care cel care l-a creeat a tesut pana si cea mai mica umbra, le-a scos in evidenta muschii magilor [era un covor cu nasterea lui Iisus] , lumina din jurul pruncului, cerul...totul. Ma gandesc la gratioasa patinatoare castigatoare a medaliei de argint, care are numai 24 de ani.La cum se misca pe gheata de parca ar fi dansat vals cu un duh, la emotia din privirea ei cand privea publicul, invartindu-se, ca si cand ar fi cazut fara oprire,la incordarea pe care trebuie sa o fi simtit de fiecare data cand patina ei atingea gheata si totusi... la zambetul pe care ni-l oferea noua, ca si cand ar fi fost stapana peste timp, peste lume...
Nu e ridicol cum ne lasam distrasi de cele mai insimnificative lucruri?Cum ne plictisim cu toate ca exista posibilitati infinite de a fi altceva, cu toate ca suntem capabili sa exceleam in aproape orice daca avem un bob de ambitie? Si totusi, ne lasam distrasi de tehnologie, de dorinta de putere, de lupta pentru supravietuire, de lupta imaginara pentru libertate [adevarul este ca suntem ca niste pesti intr-un acvariu care au impresia ca aceea este toata lumea lor si cand sar din acvariu, cred ca au reusit sa se impuna, ca au castigat lupta cu destinul]. Nu e ciudat cum oamenii mai bine s-ar duce intr-un club decat sa iasa pe deal, la un foc de tabara, cu chitari, sau la o plimbare nocturna, sau la un spectacol de balet sau de teatru?E...umilitor cat de mult am decazut.
Astazi am auzit ca exista un trib in Africa in care oamenii mai traiesc ca la inceput si , daca se ating de cineva din afara [ex europeni], iau un virus fatal si mor.Daca doar se ating!Va dati seama cat de intoxicati suntem?
...
Ma intorc la rutina.
Marilyn Masnon - "Come white" Genial om!
23 ianuarie 2012
"I`m so empty, here without you"
Marilyn Manson - "The last day on Earth [acoustic]"
M-am razgandit, nu mai vreau sa par heartless, vreau sa spun ce gandesc, in loc sa tac uitandu-ma la oamenii carora as avea atat de multe lucruri sa le spun.Vreau sa pot sa plang, mult, sa ma descarc si vreau sa pot sa plang in fata altor oameni.Vreau sa stie ceilalti cand sunt nervoasa, cand sunt suparata, cand sunt fericita, cand iubesc sau nu suport pe cineva. Vreau sa le pot spune oamenilor ca ii admir , ca am avut lucruri importante de...preluat de la ei, ca le multumesc pentru ca imi servesc drept exemple.Sa le spun ca nu trebuie sa se gandeasca vreodata ca ii voi judeca daca, in opinia lor, au facut ceva gresit, pentru ca eu ma concentrez pe calitatile lor, neluand in seamna defectele.Am si eu destule si nu sunt in masura sa judec pe nimeni cand eu singura ma judec pentru decizille pe care le-am luat candva sau pentru partile acelea din caracterul meu pe care vreau sa le schimb, insa care uneori am impresia ca vor ramane la fel pentru totdeauna.
Vreau sa pot sa spun cand ma simt prost pentru ceva,cand nu mai stiu ce sa spun, cand intervine tacerea aia ciudata atunci cand te plimbi cu cineva si tu ai o multime de ganduri in cap ,dar te temi ca ceea ce spui ar fi ciudat asa ca preferi sa taci...sau poate doar eu sunt asa...Ciudat.Spuneam ca imi place fac lucrui ciudate, sa fiu altfel, si totusi, atunci cand incerc sa castig oameni de partea mea, mi-e teama sa fiu eu.Poate ca mi-e teama ca as putea pierde de la inceput oameni in care as putea gasi lucruri la care nu ma asteptam.Si totusi...fiind eu insami am castigat oameni pe care nu ii voi uita niciodata.
Vreau sa pot spune "imi pare rau" ,fara sa fiu orbita de orgoliul meu nemarginit, "promit" si sa stiu sigur ca imi pot tine promisiunea si ... .
Pun pariu ca multi oameni s-au gandit macar o data in viata ca le-ar fi mai bine daca nu ar simti nimic,dar pot sa ii asigur ca dorinta asta e ea insasi un sentiment, e nascuta din sentimente si la sfarsit, ajunge sa doara mai tare decat toate lucruile de care s-au ferit vreodata.
I want to be in love, not just love people after I talk with them, or find out how they really are,or their quallities .I want those butterflies in my stomach and I want to see the world in pink and if it is to get hurt, I won`t regret anything.But I can`t... It`s too late now to change...
Heartfull...da, sper.Si poate, cu timpul, vine si schimbarea.
Merci, tuturor celor de la care am avut lucruri de invatat , chiar daca acum nu-mi stiti blogul decat 4 dintre voi.Poate, pe viitor, il veti sti si restul sau poate va voi zice toate lucruile pe care vreau sa le spun de atata timp. Va iubesc >:D<
M-am razgandit, nu mai vreau sa par heartless, vreau sa spun ce gandesc, in loc sa tac uitandu-ma la oamenii carora as avea atat de multe lucruri sa le spun.Vreau sa pot sa plang, mult, sa ma descarc si vreau sa pot sa plang in fata altor oameni.Vreau sa stie ceilalti cand sunt nervoasa, cand sunt suparata, cand sunt fericita, cand iubesc sau nu suport pe cineva. Vreau sa le pot spune oamenilor ca ii admir , ca am avut lucruri importante de...preluat de la ei, ca le multumesc pentru ca imi servesc drept exemple.Sa le spun ca nu trebuie sa se gandeasca vreodata ca ii voi judeca daca, in opinia lor, au facut ceva gresit, pentru ca eu ma concentrez pe calitatile lor, neluand in seamna defectele.Am si eu destule si nu sunt in masura sa judec pe nimeni cand eu singura ma judec pentru decizille pe care le-am luat candva sau pentru partile acelea din caracterul meu pe care vreau sa le schimb, insa care uneori am impresia ca vor ramane la fel pentru totdeauna.
Vreau sa pot sa spun cand ma simt prost pentru ceva,cand nu mai stiu ce sa spun, cand intervine tacerea aia ciudata atunci cand te plimbi cu cineva si tu ai o multime de ganduri in cap ,dar te temi ca ceea ce spui ar fi ciudat asa ca preferi sa taci...sau poate doar eu sunt asa...Ciudat.Spuneam ca imi place fac lucrui ciudate, sa fiu altfel, si totusi, atunci cand incerc sa castig oameni de partea mea, mi-e teama sa fiu eu.Poate ca mi-e teama ca as putea pierde de la inceput oameni in care as putea gasi lucruri la care nu ma asteptam.Si totusi...fiind eu insami am castigat oameni pe care nu ii voi uita niciodata.
Vreau sa pot spune "imi pare rau" ,fara sa fiu orbita de orgoliul meu nemarginit, "promit" si sa stiu sigur ca imi pot tine promisiunea si ... .
Pun pariu ca multi oameni s-au gandit macar o data in viata ca le-ar fi mai bine daca nu ar simti nimic,dar pot sa ii asigur ca dorinta asta e ea insasi un sentiment, e nascuta din sentimente si la sfarsit, ajunge sa doara mai tare decat toate lucruile de care s-au ferit vreodata.
I want to be in love, not just love people after I talk with them, or find out how they really are,or their quallities .I want those butterflies in my stomach and I want to see the world in pink and if it is to get hurt, I won`t regret anything.But I can`t... It`s too late now to change...
Heartfull...da, sper.Si poate, cu timpul, vine si schimbarea.
Merci, tuturor celor de la care am avut lucruri de invatat , chiar daca acum nu-mi stiti blogul decat 4 dintre voi.Poate, pe viitor, il veti sti si restul sau poate va voi zice toate lucruile pe care vreau sa le spun de atata timp. Va iubesc >:D<
15 ianuarie 2012
Frumos sfarsit de vacanta
Whitesnake - "Don`t fade away"
Cine ar fi crezut ca,dupa 3 saptamani de vacanta care ar fi trebuit sa nu fie deloc plictisitoare ,tocmai finalul a fost cel mai bun?
O persoana greu de pierdut din vedere in orasul asta in care nimic nu se intampla, niciodata si in care toata lumea e imbracata normal :)).De la distanta nu am vazut decat pe cineva imbracat din cap pana in picioare in negru, cu un rucsac in spate, dar, nu stiu de ce, iti dadeai seama ca nu e ca ceilalti oameni imbracati in negru din cap pana in picioare! :)) O fi fost ...aura? *asta imi aminteste de ceva ce a spus mama astazi, despre doi oameni total nepotriviti in sensul asta, chestie pe care ne-o vom aminti toata viata*
El, citez "bau-bau bun" a fost partenerul meu de insomnie, cu care am vorbit pana la 4 dimineata.Nu mi0a fi inchipuit niciodata ca un om de genul lui ar putea fi atat de ...sensibil.Este rocker [da, rocker pe bune, nu "wanna be rocker", lucreaza ca barman, merge la intalniri cu motocilisti si are un caine betiv :] Si... 40 si ceva de ani :-? .Am vorbit vespre o gramada de chestii.Nici nu mai stiu despre cate.Mi-a spus sa restaureaza carti vechi si eu deja imi imaginam un birou ca acelea din secolul 19 cu un birou din lemn masiv pe care statea un condei cu pana. Am vorbit despre familia lui, adica, mai mult el a vorbit, eu am ascultat mai mult si mi-a dat muzica<3 .
Am adormit cu Manowar.
Ideea este ca *mereu voi trage o concluzie du[a ce scriu ceva* aparentele inseala.Daca ti se pare ca un om e intr-un fel, dupa infatisare, nu inseamna ca asa si este,Sau chiar si dupa cum se poarta in public.Trebuie sa vorbesti cu acel om ca sa il cunosti mai bine, daca ai norocul sa il cunosti vreodata.
Bine, ca nici el nu e chiar usa de biserica. De exemplu, mi-a spus ca, atunci cand era mic, era cu o gasca care omora pisici.Nu mi-a placut chestia asta, sunt impotriva violentei fata de animale.Sau ca a cumparat un iepure pentru fiica-sa si iepurele a crescut si trebuia taiat [the fuck?! ] si ca l-a gatit si dupa aia i-a spus fetei ca l-a mancat pe *insert forgotten rabbit`s name here* .Eh, asta a fost amuzant :))
A doua zi , mai pe seara, am iesit cu niste prieteni la plimbare si a inceput sa ninga, superb <3 Sper doar sa si tina. Si in legatura cu ce am scris data trecuta, sa nu se inteleaga gresit.Imi plac foarte mult sa ies, faceam doar o comparatie intre cum e sa stai sa discuti cu cineva si cum e sa fii cu mai multi oameni.Oricum, mi-am dat seama ca nu imi place sa ies....si sa tac!Tac prea mult :-? Cu toate ca mintea mea continua sa "vorbeasca".
Bye now! Scoala/facultate usoara!
Deep Purple - "Child in time"
Cine ar fi crezut ca,dupa 3 saptamani de vacanta care ar fi trebuit sa nu fie deloc plictisitoare ,tocmai finalul a fost cel mai bun?
O persoana greu de pierdut din vedere in orasul asta in care nimic nu se intampla, niciodata si in care toata lumea e imbracata normal :)).De la distanta nu am vazut decat pe cineva imbracat din cap pana in picioare in negru, cu un rucsac in spate, dar, nu stiu de ce, iti dadeai seama ca nu e ca ceilalti oameni imbracati in negru din cap pana in picioare! :)) O fi fost ...aura? *asta imi aminteste de ceva ce a spus mama astazi, despre doi oameni total nepotriviti in sensul asta, chestie pe care ne-o vom aminti toata viata*
El, citez "bau-bau bun" a fost partenerul meu de insomnie, cu care am vorbit pana la 4 dimineata.Nu mi0a fi inchipuit niciodata ca un om de genul lui ar putea fi atat de ...sensibil.Este rocker [da, rocker pe bune, nu "wanna be rocker", lucreaza ca barman, merge la intalniri cu motocilisti si are un caine betiv :] Si... 40 si ceva de ani :-? .Am vorbit vespre o gramada de chestii.Nici nu mai stiu despre cate.Mi-a spus sa restaureaza carti vechi si eu deja imi imaginam un birou ca acelea din secolul 19 cu un birou din lemn masiv pe care statea un condei cu pana. Am vorbit despre familia lui, adica, mai mult el a vorbit, eu am ascultat mai mult si mi-a dat muzica<3 .
Am adormit cu Manowar.
Ideea este ca *mereu voi trage o concluzie du[a ce scriu ceva* aparentele inseala.Daca ti se pare ca un om e intr-un fel, dupa infatisare, nu inseamna ca asa si este,Sau chiar si dupa cum se poarta in public.Trebuie sa vorbesti cu acel om ca sa il cunosti mai bine, daca ai norocul sa il cunosti vreodata.
Bine, ca nici el nu e chiar usa de biserica. De exemplu, mi-a spus ca, atunci cand era mic, era cu o gasca care omora pisici.Nu mi-a placut chestia asta, sunt impotriva violentei fata de animale.Sau ca a cumparat un iepure pentru fiica-sa si iepurele a crescut si trebuia taiat [the fuck?! ] si ca l-a gatit si dupa aia i-a spus fetei ca l-a mancat pe *insert forgotten rabbit`s name here* .Eh, asta a fost amuzant :))
A doua zi , mai pe seara, am iesit cu niste prieteni la plimbare si a inceput sa ninga, superb <3 Sper doar sa si tina. Si in legatura cu ce am scris data trecuta, sa nu se inteleaga gresit.Imi plac foarte mult sa ies, faceam doar o comparatie intre cum e sa stai sa discuti cu cineva si cum e sa fii cu mai multi oameni.Oricum, mi-am dat seama ca nu imi place sa ies....si sa tac!Tac prea mult :-? Cu toate ca mintea mea continua sa "vorbeasca".
Bye now! Scoala/facultate usoara!
Deep Purple - "Child in time"
10 ianuarie 2012
Revenind, dupa pauza
For Today - ""Sau of Tarsus"
Nu am avut net o perioada, asa ca am scris cateva chestii si le-am salvat in PC.Aici e ce am scris:
I:
As vrea sa fiu intr-un tren in momentul asta, fara sa stiu unde ma indrept, cand ma voi da jos.Sa privesc pe geam si sa vad doar lumini,si luna.
Nu tu oameni, nu tu cladiri, nimic.
Nu e plictisioare viata?Fiecare are rutina lui.
Chiar si un creator, la un moment dat , ajunge sa faca aceleasi lucruri: sa se gandeasca si sa creeze.
Sa isi dedice viata operei lui, apoi, sa se trezeasca la un moment dat ca nu isi mai suporta viata si sa doreasca sa si-o schimbe.
Dar poate fi prea tarziu uneori.
Acesi Creatori despre care vorbesc...nu te gandi ca sunt niste divinitati.
Sunt pictorii, scriitorii, arhitecii, s.a.m.d.Toti cei ai caror opera va dainui in timp, cei care participa activ la istorie.
Chiar daca nimeni nu le va cunoaste opera vreodata, pe pielea Universului va fi si amprenta lor.
Ieri am desenat, in sfarsit, dupa atata timp.O creez pe Angelie.O fata cu trasaturi fine si, se pare, cu buze mari, cu privirea patrunzatoare, acuzatoare.
E minunata senzatia pe care o ai dupa ce ai terminat de creeat ceva.Iti apartine tie, in totalitate,Tu ai creeat-o, tu ai dreptul sa o distrugi.
Si trebuie sa o protejezi, iti iubesti creeatia.
Daca intr-adevar e o forma a Divinitatii care ne-a creeat pe toti, trebuie sa fie foarte furioasa pentru ca o parte din creeatia lui o neaga.
Dar, "Creeatia se intoarce mereu impotriva creatorului:,
Ai vorbit vreodata cu cineva fara sa vorbesti cu adevarat?
Adica, sa construiesti discutii in mintea ta, sa ii pui intrebari la care, in viata reala nu ar raspunde si sa banuiesti raspunsul?
Poate ca pentru multi e o modalitate de a rade."E ca si cand ai fi mic si ai avea un prieten imaginar", ar spune altii.
Dar, e o modalitate fascinanta de a-ti ocupa mintea cu ceva atunci cand afara e o zi prea mohorata ca sa iesi,
cand tehnologia nu iti mai ofera niciun avantaj [mai degraba iti transforma creierul in supa],
cand nu mai esti in stare sa creezi si pur si simplu nu ai chef de citit!Dar eu, spre deosebire de altii, mereu ajung sa pun intrebarile si in viata reala.
Am planuri pentru 2012.Unul din ele , ar fi sa termin ce am inceput.
Asa ca, ma intorc la Angelie.O voi termina, si voi pune o fotografie [poate] cu ea.
A II-a:
Fir-ar sa fie de insomnie.
Nu mai stiu ,deja nu mai stiu cum e sa dormi la o ora normala, sa stai ziua treaz, sa te plimbi dupa-amiaza,
noaptea sa fie doar pentru dormit.Cica, atunci cand dormim,spiritul nostru calatoreste,mai mult decat sigur, asta ajutand la
evolutia noastra.Al meu cred ca face o pauza, cel putin pana cand voi fi din nou obligata sa am cat de cat un program!
Astazi mi-am dat seama ca pot fi analitica si ca mi se poate schimba parerea pe care o am despre o persoana, in asa fel incat
sa existe un echilibru in modul meu de a o percepe, indiferent de cat de mult o admir,In general, admir imaginea pe care mi-o creez
eu unei persoane.Ma bucur ca am reusit sa imi dau seama ca o persoana pe care o admir are si defecte si ca am acceptat asta,
ca nu a diminuat respectul pe care il am pentru acel om, dar imi pare rau ca imi doresc sa fiu si eu la fel.Imi
doresc sa fiu egoista, ceea ce inseamna ca inca imi mai pasa...de tot si nu am cum sa scap de asta.Face parte din caracterul meu,
ca o boala care se tot extinde si de care nu ai cum sa scapi.Si atunci cand ajungi in stadiul final...e posibil sa mori.
Am vazut odata un citat, era ceva de genul "Nu am vazut niciodata persoana inteligenta care sa fie fericita."
Mai,e incredibil cat de a naibii de adevarat e!Cu cat gandesti mai mult, cu atat esti mai trist.Am incercat sa ii inteleg
pe cei care care duc o viata...normala,pe cei care se integreaza perfect printre ceilalti, cei carora nu le pasa de nimeni si
de nimic [in modul ala stupid, gen, "las` ca trece si asta!"].Chiar astazi stateam si ma gandeam ca mi-a placut mai mult cand
am stat cu anumiti oameni si am discutat, sau cand am mers in parc si am cantat "I want to break free" si am privit stelele cu
tipa aia, decat atunci cand am stat cu mai multi oameni si am ras si am facut chestii pe care le fac oamenii normali care se aduna
intr-un grup.Poate e ceva in neregula cu mine.Nu spun ca nu imi place sa socializez.Dimpotriva!Doar ca mi se pare mai impresionant
sa stai sa cauti puncte comune si sa incerci sa descoperi persoana de langa tine, printr-o simpla discutie.
Poate ca de asta vreau atat de mult sa ies, sa vorbesc, sa vorbesc fir-ar sa fie.Nu am mai voebit de mutl timp.Doar am aberat.
Mi-e dor sa stau si sa pun intrebari si sa zic tot ce imi trece prin cap in momentul respectiv despre persoana de langa, daca e cazul,
sa o ascult, sa incerc sa o ajut,cumva, sau sa descopar ca am mai multe in comun cu cineva decat as fi crezut.
Fir-ar sa fie!Vreau afaraaa!!! Vreau ...sa vorbesc.
Am inceput sa citesc o carte.Se numeste "Sange Satanic."N-o fi ea serioasa, dar cu siguranta cateva chestii pe care
le gandeste tipul asta, M., sunt chestii la care ma gandesc si eu, uneori.Si ar mai fi o chestie: sunt din nou sub influenta unei carti.
Asta se intampla doar atunci cand chiar imi place cartea.
Vreau sa calatoresc , si vreau in Rusia.Vreau sa citesc filosofie.
Nu am avut net o perioada, asa ca am scris cateva chestii si le-am salvat in PC.Aici e ce am scris:
I:
As vrea sa fiu intr-un tren in momentul asta, fara sa stiu unde ma indrept, cand ma voi da jos.Sa privesc pe geam si sa vad doar lumini,si luna.
Nu tu oameni, nu tu cladiri, nimic.
Nu e plictisioare viata?Fiecare are rutina lui.
Chiar si un creator, la un moment dat , ajunge sa faca aceleasi lucruri: sa se gandeasca si sa creeze.
Sa isi dedice viata operei lui, apoi, sa se trezeasca la un moment dat ca nu isi mai suporta viata si sa doreasca sa si-o schimbe.
Dar poate fi prea tarziu uneori.
Acesi Creatori despre care vorbesc...nu te gandi ca sunt niste divinitati.
Sunt pictorii, scriitorii, arhitecii, s.a.m.d.Toti cei ai caror opera va dainui in timp, cei care participa activ la istorie.
Chiar daca nimeni nu le va cunoaste opera vreodata, pe pielea Universului va fi si amprenta lor.
Ieri am desenat, in sfarsit, dupa atata timp.O creez pe Angelie.O fata cu trasaturi fine si, se pare, cu buze mari, cu privirea patrunzatoare, acuzatoare.
E minunata senzatia pe care o ai dupa ce ai terminat de creeat ceva.Iti apartine tie, in totalitate,Tu ai creeat-o, tu ai dreptul sa o distrugi.
Si trebuie sa o protejezi, iti iubesti creeatia.
Daca intr-adevar e o forma a Divinitatii care ne-a creeat pe toti, trebuie sa fie foarte furioasa pentru ca o parte din creeatia lui o neaga.
Dar, "Creeatia se intoarce mereu impotriva creatorului:,
Ai vorbit vreodata cu cineva fara sa vorbesti cu adevarat?
Adica, sa construiesti discutii in mintea ta, sa ii pui intrebari la care, in viata reala nu ar raspunde si sa banuiesti raspunsul?
Poate ca pentru multi e o modalitate de a rade."E ca si cand ai fi mic si ai avea un prieten imaginar", ar spune altii.
Dar, e o modalitate fascinanta de a-ti ocupa mintea cu ceva atunci cand afara e o zi prea mohorata ca sa iesi,
cand tehnologia nu iti mai ofera niciun avantaj [mai degraba iti transforma creierul in supa],
cand nu mai esti in stare sa creezi si pur si simplu nu ai chef de citit!Dar eu, spre deosebire de altii, mereu ajung sa pun intrebarile si in viata reala.
Am planuri pentru 2012.Unul din ele , ar fi sa termin ce am inceput.
Asa ca, ma intorc la Angelie.O voi termina, si voi pune o fotografie [poate] cu ea.
A II-a:
Fir-ar sa fie de insomnie.
Nu mai stiu ,deja nu mai stiu cum e sa dormi la o ora normala, sa stai ziua treaz, sa te plimbi dupa-amiaza,
noaptea sa fie doar pentru dormit.Cica, atunci cand dormim,spiritul nostru calatoreste,mai mult decat sigur, asta ajutand la
evolutia noastra.Al meu cred ca face o pauza, cel putin pana cand voi fi din nou obligata sa am cat de cat un program!
Astazi mi-am dat seama ca pot fi analitica si ca mi se poate schimba parerea pe care o am despre o persoana, in asa fel incat
sa existe un echilibru in modul meu de a o percepe, indiferent de cat de mult o admir,In general, admir imaginea pe care mi-o creez
eu unei persoane.Ma bucur ca am reusit sa imi dau seama ca o persoana pe care o admir are si defecte si ca am acceptat asta,
ca nu a diminuat respectul pe care il am pentru acel om, dar imi pare rau ca imi doresc sa fiu si eu la fel.Imi
doresc sa fiu egoista, ceea ce inseamna ca inca imi mai pasa...de tot si nu am cum sa scap de asta.Face parte din caracterul meu,
ca o boala care se tot extinde si de care nu ai cum sa scapi.Si atunci cand ajungi in stadiul final...e posibil sa mori.
Am vazut odata un citat, era ceva de genul "Nu am vazut niciodata persoana inteligenta care sa fie fericita."
Mai,e incredibil cat de a naibii de adevarat e!Cu cat gandesti mai mult, cu atat esti mai trist.Am incercat sa ii inteleg
pe cei care care duc o viata...normala,pe cei care se integreaza perfect printre ceilalti, cei carora nu le pasa de nimeni si
de nimic [in modul ala stupid, gen, "las` ca trece si asta!"].Chiar astazi stateam si ma gandeam ca mi-a placut mai mult cand
am stat cu anumiti oameni si am discutat, sau cand am mers in parc si am cantat "I want to break free" si am privit stelele cu
tipa aia, decat atunci cand am stat cu mai multi oameni si am ras si am facut chestii pe care le fac oamenii normali care se aduna
intr-un grup.Poate e ceva in neregula cu mine.Nu spun ca nu imi place sa socializez.Dimpotriva!Doar ca mi se pare mai impresionant
sa stai sa cauti puncte comune si sa incerci sa descoperi persoana de langa tine, printr-o simpla discutie.
Poate ca de asta vreau atat de mult sa ies, sa vorbesc, sa vorbesc fir-ar sa fie.Nu am mai voebit de mutl timp.Doar am aberat.
Mi-e dor sa stau si sa pun intrebari si sa zic tot ce imi trece prin cap in momentul respectiv despre persoana de langa, daca e cazul,
sa o ascult, sa incerc sa o ajut,cumva, sau sa descopar ca am mai multe in comun cu cineva decat as fi crezut.
Fir-ar sa fie!Vreau afaraaa!!! Vreau ...sa vorbesc.
Am inceput sa citesc o carte.Se numeste "Sange Satanic."N-o fi ea serioasa, dar cu siguranta cateva chestii pe care
le gandeste tipul asta, M., sunt chestii la care ma gandesc si eu, uneori.Si ar mai fi o chestie: sunt din nou sub influenta unei carti.
Asta se intampla doar atunci cand chiar imi place cartea.
Vreau sa calatoresc , si vreau in Rusia.Vreau sa citesc filosofie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)