27 octombrie 2011

O alta postare amestecata

"Pretending" - HIM

Astazi am avut o stare ciudata pret de cateva secunde. Eram in timpul orelor, spre sfarsit si, pentru cateva clipe m-am gandit "Hey!Stai putin! Tu esti la scoala! De ce stai atat de aplecata, aproape sub masa?! Nu stii nimic despre profesoara asa. Uita-te la caietele tale!De ce desenezi in ora?! Ce-i cu machiajul, ce-i cu bratara cu cranii?!" "Si ce daca sunt la scoala?Asa vreau eu sa vin.Scoala nu e pentru mine.Prea multe reguli.Ah, si nici nu pot chiuli, daca e sa ma iau dupa scoala. Mai bine rennunt.Daca ar fi dupa mine, as renunta si as face ceva in domeniul artelor." 
  Dupa care, am revenit la normal.M-am gandit la asteptarile pe care le au ceilalti de la mine, la faptul ca, eu mereu am vazut clasa ca pe o familie, la faptul ca de scoala depinde viitorul meu...Singurul moment de luciditate in ceea ce priveste scoala, a disparut in cateva clipe.Si nu regret.Lasa-ma sa vad lucrurile prin prespectiva mea.Realitatea e plictisitoare, urata.Nu imi place. 




Tocmai am terminat de citit un fan fiction in care era vorba despre un inger care se indragosteste de un demon.Both of them male.Ficul foarte , foarte bun. Autoarea a descris foarte bine totul. La un moment dat , am simtit ca ametesc , din cauza ca ma puneam in pielea personajelor.Well...I guess I`m romantic...




"Gone with the SIN" - HIM

17 octombrie 2011

"I`m going on my way, I believe in my way"


A facut 18 ani.Mare chestie!Probabil ca , de indata ce isi va lua carnet si masina va incepe sa se laude [asa cum a facut mereu].Astazi, in timp ce se balbaia, ma uitam la ea.O studiam.Statea exact in fata mea, cu aceeasi atitudine copilareasca dintotdeauna, aratand ca o papusa de portelan cu umerii prea mari:: parul blond, ochi alabstrii clari, tenul alb, imbujorat. Daca o privesti, iti spui" ce simpatica e fata asta" sau "trebuie sa intru in vorba cu ea, sa o cunosc". Dar eu, care am cunoscut-o bine, spun acum: "Nu te apropia.Nu stie ce inseamna loialitatea, nu stie ce inseamna adevarul.Doar pretinde.Nu te lasa inselat." Mi-a dat o prajitura [traditia cu servirea cu bonboane se pare ca s-a schimbat] si i-am spus ironic "Thank you, Dear". In momentul in care vorbea, am simtit pentru o secunda acele lucruri pe care le simteam in trecut, cand nu o judecam, cand imi  era prietena, cand o iubeam.Mi-as fi dorit sa pot sa vorbesc din nou cu ea, ca pe vremuri, sa ascult tot ce are de zis, sa ma prefac interesata sau, mai bine zis, sa ma fortez sa par interesata, sa incerc sa o ajut cand imi marturisea problemele ei.Apoi mi-am amintit ca nu ar avea sens.Ca nimic nu s-ar schimba.Poate ca a tinut vreodata la mine, insa, niciodata nu m-a respectat.Asta e ceva ce nu se iarta.

  Dar, orice ar fi, nu mai intorc capul, nu mai acord nicio sansa. Am acordat "n" sanse.Nu mai iert.



  In momentul asta, nu vreau decat ca doza asta de bere sa se termine cat mai repde si sa isi faca efectul.Am probleme grave acasa si, oricat de puternica as incerca sa par, oricum as incerca sa ma conving ca va exista o solutie, pentru ca mereu a existat, nu pot sa-mi infrang teama.Mi-e teama ca se va intampla ceea ce au zis, ca vor face ceea ce au spus.Si atunci...macar atunci voi deveni complet responsabila.Macar voi incerca sa pretuiesc mai mult ceea ce am.Dar, orice s-ar intampla, nu voi fi slaba.Nu mai plang.Nu mai disper.Da, probabil voi apela la alcool, probabil voi apela la tigari :)) Nu are nimeni dreptul sa-mi spuna sa nu fac asta! E viata mea, mi-o traiesc dupa propriile reguli.Mereu am facut-o. Insa, din pacate, am cedat in fata altora.M-am supus.
 Nu voi mai face asta.S-a terminat.

8 octombrie 2011

Sentimente

ora:22:37
ascult: Nirvana- "Come as you are"

 Tocmai mi-am facut un canal nou de YouTube si cei care au cealalta adresa a mea de mail, nu vor putea gasi canalul respectiv.Am realizat ca imi place sa ma ascund.Imi da sentimentul ca incep o noua viata si ca pot lasa toate lucrurile deoparte.
  

 Stateam si ma gandeam acum o aprx. o ora ca lucruile nu mai sunt cum erau odata.Ma simteam extraordinar inainte.Sincera sa fiu, acest sentiment "extraordinar" nu era altceva decat bucuria de a asculta Nirvana imbinata cu Dumnezeu-stie-ce! Dar mi-a placut.M-am simtit ca atunci cand vorbeam cu ea si mi-am dat seama cat imi lipseste senzatia aia.
  As putea face o intreaga lista cu persoane pe care le apreciez extrem de mult/le plac/de ale caror suflete si carcatere sunt indragostita.Defapt, de ce sa nu o fac?:))
  Nu am un top, asa ca ii voi insira pur si simplu.
  Se pare ca din nou imi plac/apreciz foarte mult/sunt indragostita de oamenii pe care nu ii voi putea vedea in viata mea sau cu care nu voi putea vorbi SAU pe care ii vad si cu care vorbesc ,dar nimic mai mult.
 Primul ar fi..KURT COBAIN! Da, tipul ala extraordinar care canta in Nirvana , singurul blond pe care il voi considera vreodata atragator si tipul putin cam mort pe care il respect enorm.
Second: Ville Valo...`s voice! :)) Adica, are o voce absolut incredibila!
3rd: Joan Jett! Nu cred ca e nevoie de omentarii :))
Apoi, persoane pe care le apreciez foarte mult: Gackt, cantaret japonez de al carui chip ma doare fix in cot si pe care  il apreciez foarte mult ca artist si ii apreciez caracterul.Apoi ar fi... apoi ar fi personaele reale:.Bineinteles, fara tipi.Ce... CUM sa apreciez eu un tip CUM  sa mi se para mie ca arata nu stiu cum , CUM sa-mi placa mie de un tip.Neh! CUM sa fac si eu ceva normal macar o data in viata mea? -.-" 
 That friend of mine from Iasi...the other friend of  mine:)) and..well...her...
 Care ea?Ei asta...asta e noua poveste a vietii mele :)) 


 Vreau sa ma duc intr-un oras nou in care sa nu ma cunoasca nimeni.Daca ar fi posibil sa nu-mi stie nici  numele, ar fi si mai bine.Sa ma tund, sa-mi cumpar alte haine fara sa ma fortez sa ma imbrac rock sau punk pentru ca asta ma reprezinta.:)) Am momente in care vreau sa ma imbrac normal dar ceva din mine nu ma lasa [si ceva din extrerior: banii!]. Vreau sa nu stie nimeni a cui fiica sunt, sa nu stie nimeni unde locuiesc.Sa ma duc la facultate, sa ma angajez, sa-mi iau animale de casa [de pe strada], sa -mi cumapr un apartament, sa-mi deschid un magazin cu haine creeate de mine, un club in care sa fie petreceri doar cu muzica rock [nu stiu cine ar face curatenie totusi...:))], si sa las naibi trecutul in pace.Sa pot sa fiu eu si cu mine fara sa ma gandesc la multimea de oameni care ma cunoaste si care are  diferite asteptari de la mine. Asta si... si bineinteles, sa traiesc cu speranta ca ne vom revedea. pentru ca, in momentul acela, as incepe cu totul o alta viata.Dar nu, asta nu se va intampla.Nu voi putea niciodata sa renunt.

 Si, pentru ca in momentul asta chiar vreau sa scriu mai mult si pentru ca stiu ca exista cineva care-mi va citi postarea asta [thanks!], voi continua.
 [Man, this guy looks fuckin` good! >.<]. Deci,in momentul asta sunt la mine in amera si scriu.Daca afara nu ar fi frig de crapi, m-as plimba.Si daca mi-ar merge MP3-ul ca sa ascult Nirvana in timpul asta! :)). Sigur cand ma duc din nou la scoala voi fi privita cu ochi rai si o expresie gen "hahaha ce-i si cu nebuna asta" sau "piei,Drace! ":)).Ah, de abia astept! Si de abia astept nenorocitul ala de eveniment ca sa mai pun si eu mana  pe o tigara.Ca da, nu-mi permit una decat odata la x luni =]]. Asta sau, cand ma intalnesc cu o prietena in parc [anul asta sper!].
  Apropo de intalnit prieteni: frate, chiar imi facusem sperante.Ca ne vedem, ca nu stiu ce.Chiar imi imaginam cum va fi ...pe dracu, s-a dus totul!Oricum, eu nu imi mai fac planuri.Incerc sa ma resemnez cu faptul ca , probabil, nu ne vom vedea niciodata :)).Nu, nu sunt pesimista.Sunt doar realista.Mereu a interevenit ceva.De ce nu ar interveni la iarna?De ce nu de ziua mea?De ce nu in martie? De ce nu oricand altcandva cand sper ca ne vom vedea? Si sa cred in Dumnezeu...mda..presupun ca are un fel de placerea sadica in a ma vedea fara speranta.

  Sa revenim la Nirvana[sau muzica in general,ma rog]: De ce naiba lumea nu mai asculta muzica buna in ziua de azi?Am vazut putine persoane care ar asculta genul asta de muzica.Restul sunt ultra innanizati si gagaizati sau manelizati! De ce naiba a remixat unu` sau una We are the fallen - "Bury me alive" si de ce naiba nu pot sa pun numai si numai rock la eveniment?! Bun, hai sa zicem ca as pune 2 melodii dance pentru ca  vreau eu dar...restul!... de ce sa nu pot pune Him sau multe, multe melodii de la Nirvana, sau Alternosfera sau Evanescence acustic?! De ce nu  pot sarbatori la o cabana la munte in care sa-mi chem doar prietenii apropiati fara sa ma gandesc ca x si y se vor supara ca na, sunt  colegi si sa pun doar rock si sa beau si sa fumez ce am eu chef si sa dansez cum am eu chef si sa ma comport cum am eu chef?! De ce mereu trebuie sa ma gandesc si la ceilalti?!
 Astazi, m-a intrebat mama de ce nu ii cer mai mult tipei pe care o voi ajuta la engleza.De ce ?Pentru ca imi este amica si eu sunt cu prea mult bun simt pentru a-i cere 40 de Ron pe luna! Cand la altii, e 40 de Ron pe ORA!
 Gata, am terminat. 
ascult:Nirvana - "Aneursym - live at Reading 1992"Ma pun pe vizionat un concert

7 octombrie 2011

Stari

 Am o stare foarte ciudata in seara asta.Poate e din cauza a ceea ce ascult.Ideea este ca, am recunoscut azi ca nu mi-ar pasa daca as muri maine.Nu, nu s-a intamplat ceva dezastruos cu mine si gata  devin toata EMO si ma sinucid.Doar..ma simt lipsita de emotii.Mereu mi-am dorit sa fiu lipsita de emotii, insa nu m-am gandit nicodata ca in momentul in care voi reusi asta, voi fi asa.
  In momentul asta vorbesc cu cineva care inseamna foarte mult pentru mine si nu mi-ar strica sa am o altfel de atitudine fata de conversatia asta.Da, imi pare rau, putin, putin de tot.Si e total diferit fata de cum obisnuia sa fie.
 Am vorbit despre credinta -pe care cred ca incep sa mi-o pierd.Sunt recunoscatoare ca traiesc, totusi, ca e totul bine, insa, mi se pare ca se intampla prea multe lucruri rele in lumea asta ca sa cred ca totul va fi bine si frumos si un orasel roz si luminos se va inalta si acela va fi noul inceput! Am vorbit despre Apocalipsa si altele...
 Si despre tigari, se pare.Nu, nu renunt.Nu am de gand sa renunt la nimic.Stiu ca anumite lucrui nu-mi fac bine, dar asta nu inseamna ca vreau sa renunt la ele.Cine spune ca vreau sa duc o  viata supusa, de sfant?
  Se pare ca , in ultima vreme redescopar ca sunt privita cu ochi rai de catre ..toti :)). De rahatii aia facuti la indigo din lumea asta imputita care ma inconjoara. De aia care se cred  mari si tari ca au bagat copilu` minune pe telefon si ca poarta pantofi de firma.Jur ca imi doresc sa ma duc cu geaca din imitatie de piele [sunt contra pielii adevarate] si cu un tricou pe care sa  scrie sex pistols si cu blugii mei rupti la scoala si sa bag numai MUZICA DE SATANISTI dupa cum a spus unul, in radioul scolii!
 Cu toate ca , in ultima vreme ma intereseaza moda.Dar nu conteaza..Prea multa superificalitate, unde mai sunt eu in lumea asta de roboti?