O stranie zi de primavara

 Opeth - "To bid you farwell"

 Am avut o senzatie atat de placuta astazi cand am iesit din casa. Ca si cand lumea s-ar fi deschis in fata mea, culoruiel erau atat de vii atmosfera era atat de linistita incat m-am mirat de frumusetea naturii in ziua asta. Nu-mi venea sa cred cat de linistit si de organizat parea totul . Priveam oamenii cu inidiferenta, ca si cand totul era doar un decor nesemnificativ. M-am uitat la padure: atmosfera umeda si calda o facea sa para mai vie si mai apropiata ca niciodata. Am avut impresia ca se asternea ceata. Iarba avea o culoare intensa, cu toate ca verdele ei nu stralucea puternic. Daca as fi avut atunci aparatul la mine, as fi putut fotografia orice si ar fi aratat spectaculos! M-am  dus spre magazin, imi era foame. Am stat putin si am realizat cat de ciudat ma comportam. Ma intreb care imi era expresia fetei in acel moment. Vanzatorul era mult prea explicit si mi-a explicat ceva de doua ori, fara sa cer. In fine, m-am intreptat spre alt magazin. Din nou, ma simteam straina de toata atmosfera, de cei care mi se adresau. Am vazut un caine si i-am dat o conserva pe care o cumparasem special pentru a o oferi unuia. In magazin, fara sa stie ca eu eram aceea, vanzatoarea i s-a adresat alteia " O fata i-a dat o conserva din aia mare la un caine." "Si a mancat-o?" "Nu, acuma o haleste". M-am simtit rau si am inceput sa privesc lucrurile intr-o ;umina proasta din nou. Imi amintesc ca ma intrebasem fara voie " De ce merg ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat?" Apoi am realizat ca nici eu nu stiu  ce s-a putut  intampla.  Dupa care am facut hipotensiune si am mers acasa...cu greu.
 Acum sunt bine, dar a fost destul de intensa trairea momentelor acelora si ma intreb daca e totul ok cu mine. Am senzatia uneori ca nu fac lucruile pe care le fac, ca si cand as visa. Poate pentru ca m-am trezit tarziu si organismul meu nu s-a adaptat cum trebuie la programul  real. Ma gandesc  ca maine sa ma trezesc ceva mai dimineata si sa vad  daca vor sta lucruile altfel.

  Si ieri a fost oarecum straniu. Cand am venit de la B. [nu e capitala] am stat jumatate de ore  in gara sa astept trenul. A fost cea mai lunga jumatate de ora din viata mea! :)) Am facut multe chestii si am sunat oameni pentru a ma intreba apoi  de ce i-am sunat. Am ajuns la concluzia ca eroii din romane sunt mai curajosi cu mult decat mine pentru ca, in cele din urma, ei isi marturisesc sentimentele. Pana si Basil a avut curajul sa marturiseasca pasiunea pentru Dorian, chiar daca si-a gasit sfarsitul prin asta. Iar eu...traiesc prea intens si spun prea putine....

HIM - "Bleed well"

Primavara incepe cu bine

Immediate Music - "Dorian Gray" soundtrack - "Catch the falling sky"

Stiu ca nu am mai scris de foarte mult timp pe blog si am cateva noutati. Daca mai sunteti interesati sa cititi ceea  ce scriu aici ,tin sa va anunt ca viata din a XII-a e cu adevarat stresanta. Sunt foarte multe teste, foarte multe responsabilitati, noi dam in jur de 4 simulari: doua la clasa si alte doua pe liceu si canitatea de informatie e mare. Apoi mai este si pregatirea pentru facultate. In martie ma duc sa-mi plang sufletul cand voi vedea lucrarile facute de cei din Iasi si imi voi da seama ca nu sunt suficient de buna inca. Si-mi tot spun ca trebuie sa muncesc mult, sunt constienta de asta.

  Apoi urmeaza alte lucruri: lucruri de care esti interesat [la mine sunt calatoriile,antichitatile si cartile, cel putin pe moment. A, da, si placa neagra de desen!] , apoi diferite abilitati pe care poate observi ca le ai dintr-o data. E si mai mult stres, incercand sa le conectezi si asta cel putin pe mine, ma face sa ma simt nebuna uneori. Apoi sunt oamenii pe care nu iti doresti sa ii neglijezi: bunicii pe care nu i-ai vizitat des, nani de botezi cu care nu ai vorbit multe, veri cu care te intalnesti rar, verisori mici cu care de abia asteptati sa te joci, prieteni cu care nu ai iesit suficient. Si iti dai seama ca a venit iulie si te intrebi unde s-a dus tot timpul din iarna si pe ce s-a dus primavara.
  Ziua de ieri a fost superba, mi-a dat extraordinar de multa speranta ca , de aceasta data, primavara va fi punctuala. Sperantele mele au fost irosite cu primii fulgi de azi.Am inceput ziua in forta, cu trezirea la 6.00, lucru care nu imi este deloc caracteristic. Apoi a urmat un drum lung in care am dormit. Nu stiu cand am ajuns la destinatie. Liceul in care am dat olimpiada era plin de picturi si colaje si mi-a facut mare placere sa ma plimb pe holurile lui.In timpul lucrarii, mi-a venit o idee excelenta pentru un tablou pe care sper ca voi ajunge sa il realizez. Am terminat si am mers in cautare de un local in care sa mancam.Cu toate ca am mers extraordinar de mult si deja deliram din cauza deshidratarii si a foamei, am rezistat cu brio pana in momentul in care am dat de fast-food-ul la care doream sa ajungem. Am gasit un Irish pub pe care cu siguranta il voi incerca cand voi mai merge acolo. Mi-am luat o carte.Se numeste "Falsificatorii realului". Am luat-o in fuga, autocarul nu ne mai astepta. Am crezut ca e  beletristica dar se pare ca este vorba de o organizatie secreta si despre adevarurile din spatele un probleme ca descoperirea Americii, sau Laika trimisa in spatiu,

 Insa primavara a inceput bine! A inceput bien pentru ca astazi am avut o zi plina, in loc sa stau in fata monitorului.A inceput bine pentru ca am descoperit ca am lucruri in comun cu un om pe care tot timpul l-am considerat inaccesibil mie si, cu toate ca a contribuit si el la cresterea mea de cand eram mica, nu stiu daca si-ar fi inchipuit ca as gandi asa in legatura cu anumite subiecte. Mi-a imprumutat "Shogun", eu am primul volum, insa ii lipsesc ultimele pagini. Am o lista imensa de carti pe care vreau sa le citesc acum si prefer sa citesc decat sa imi obosesc ochii si mai mult, la calculator. In sfarsit am ajuns la concluzia asta!
 Recomand "Sezonul otravit" de Tasha Alexander. Face parte din seria "Lady Emily" .Din pacate, cred ca restul volumelor se gasesc pe net, in engleza.

 O primavara superba va doresc! 

Rene Aubry - "La grande cascade"