"M-am saturat sa pretind" , dar trebuie

Stii cum e cand oamenii intorc capul pe strada dupa tine, insa nu din admiratie, ci pentru ca se amuza?Cand te privesc cu ochi rai si scot tot felul de zvonuri despre tine, fara ca macar sa te cunoasca?

Eu am stiut.Da, in trecut.Acum sunt altfel.Am o alta alura, ma comport altfel.Chiar daca uneori ma imbrac ciudat ,imi place sa fiu eleganta , imi pasa de aspectul meu fizic, si , nu conteaza daca ma duc pana la cumparaturi doar, dar trebuie sa arat bine. 

Sunt sociabila, trebuie sa fiu vesela si zambitoare.Sa stralucesc.

Insa...numai eu stiu ce e unoeri in sufletul meu.Acum pot sa zambesc , si in secunda urmatoare sa plang. *Dar niciodata altfel decat in mintea mea.* 

Imi spun ca sunt insensibila si ca am o inima de gheata, dar ma impresioneaza tot ce vad. 

Vreau sa ajut, cu toate ca uneori, dispretuiesc rasa umana.

Ma intreb daca nu sufar de dedublarea personalitatii...

Pot sa par introvertita, copilaroasa,incapatanata , ciudata,insa niciodata, nimeni nu isi va da seama de cum gandesc eu cu adevarat , de ce e in mintea mea.

Sunt o fiinta complexa.

Una care trebuie sa fie in continuare aranjata,zambitoare, vesela, luptatoare. puternica.

Dar, uneori...

L.

Persoane intersante -> "definitie"

E oarecum frustrant sa intalnesc persoane interesante, care sa imi placa, sa imi doresc sa imi dau seama cum sunt cu adevarat, care sa imi ramana in minte si , poate chiar sa ajung sa tin la acele persoane, pentru ca , dupa ceva timp , sa observ ca defapt nu au facut nimic altceva decat sa joace un rol permament.

Ce inteleg eu prin persoane interesante?Persoanele care sunt altfel decat ceilalti.Carora nu le este teama sa isi spuna parerea, chiar daca ar putea fi acuzate ca nu au bun-simt, carora nu le este teama sa faca ceea ce vor, cand vor, si cum vor.Insa, asta e o categorie.Cealalta categorie o constituie persoanele interesante aparent calme, care dau o impresie gresita la prima vedere insa, in timp, observi ca sunt altfel decat te-ai fi asteptat.Ambele categorii sunt extrem de complexe.Bineinteles, niciodata nu iti vei da seama cum este o persoana care apartine uneia dintre categorii.Sau, daca vei reusi, o vei face dupa mult timp, cu multa rabdare, si cu sacrificii.

Bineinteles ca aceste persoane nu au numai calitati.Sunt de obicei extrem de incapatanate si pot fi cele mai negativiste persoane pe care le-ai cunoscut vreodata.Totusi, pe masura ce trebuie sa ai mai multa rabdare cu ele, te intriga mai mult.Vrei sa aflii mai multe despre ele.

Rezultatele pot fi urmatoarele: Dupa ce ti-ai dat seama cum e una din aceste persoane, toata "vraja" se rupe.In momentul acela, acea persoana nu mai reprezinta niciun interes pentru tine.Sau, celalalt rezultat: te dai batut, fara sa iti dai seama vreodata cum e cu adevarat acea persoana.

Ce rezultat prefer eu?Al 2-lea, bineinteles.Un puzzle, dupa parerea mea, capteaza mai mult interesul unei persoane, nerezolvat.

Indiferenta

ora:03:55

ascult:Seether - "Love her"

 Astazi mi s-a spus ca sunt: indiferenta,egoista,nesimtita.Si rea,indirect.

Egoista sunt, intr-adevar.Mereu am stiut-o.Imi place sa ajut oamenii, insa totodata imi pasa foarte mult si de mine.Uneori poate ca pun binele meu in fata binelui altuia si nu am facut anumite lucruri pe care trebuia sa le fac.Asta dovedind ca intr-adevar sunt egoista.

Nesimtita.As spune mai degraba tupeista.Nu imi place ca cineva sa aiba ultimul cuvant de spus, indiferent de statut, varsta, sau de cat de vinovata sunt.Sunt orgolioasa.

Am multe alte defecte insa, indiferenta nu sunt.Mereu mi-a pasat de ce s-a intamplat cu cei din jurul meu.In interiorul meu, anumite fapte au starnit reactii puternice, chiar daca in exterior chipul mi-a ramas neschimbat. 

De multe ori nu iau masuri.Sunt genul de om care sta si asteapta.Care lasa lucrurile sa curga de la sine.Insa mereu mi-a pasat.M-am gandit la solutii si la cum ar fi fost daca as fi intervenit cu ceva.Mereu m-am simtit vinovata cand mi s-a reprosat ca am ranit. Insa, din orgoliu sau din teama, nu am recunoscut.

Indiferenta e doar un alt mod de a ma proteja, de a nu lasa oameniis a imi patrunda in minte.Da, sunt vinovata!Sunt egoista,orgolioasa,poate chiar si nesimtita.Tupeista, rea, insa niciodata indiferenta.

Dar...asta nu va sti niciodata.

L.

Mint

"You don`t know me that well."

 Ah, ce minciuna...Dar ce aveam sa spun?Ca ma stie mai bine decat oricine?Ca nu cred ca exista lucru pe care sa nu il stie despre mine?Nu puteam sa recunosc asta.Cu toate ca nu as reprezenta niciun interes pentru o asemenea persoana, nu ar mai fi amuzant sa ii spun totul, sa stie totul despre mine.

 Si totusi, de cate ori am facut-o?De cate ori i-am spus acelei persoane tot ce gandesc, ce simt?Cred ca stie mai bine decat mine cine/ce sunt.

 Am mintit.In fond, mint de multe ori, ca sa ma scot pe mine din problemele pe care eu le careez, sau ca sa ii fac pe ceilalti sa se simta mai bine [ma intreb daca ceea ce tocmai am scris e doar o scuza sau incerc sa ma autoconving ca este adevarat.]

 Mint multe persoane.Cu unele nu mai stiu sa fiu sincera.Ii mint pe cei pe care i-am cunoscut recent, sau, pur si simplu, ma ascund de ei.Mi-am mintit familia, m-am mintit pe mine.Insa, lucrul bun este ca niciodata nu am facut-o pentru a impresiona pe cineva.

 Recunosc: uneori am facut situatia sa para mai grava decat era pentru a le deschide unor persoane ochii in legatura cu ceea ce se intampla in lumea in care traim.Insa niciodata nu am facut-o pentru a fi mai apreciata de cineva.Nu sunt chiar atat de rea...

 Revenind la ceea ce am scris mai sus: ieri,am incercat sa imi pun gandurile in ordine si sa citesc ceva.Nu am reusit.Incercam in continuu sa gasesc ceva ce nu stie despre mine.Si am gasit. 

[Persoana despre care vorbesc, este o prietena.Nu iti fa idei.Nu sunt genul acela de persoana.]

L.

Insomnie

ora:05.00

ascult:"Love her" de Seether

 Stateam in balcon cu telefonul intr-o mana pentru a face fotografii rasaritului care alunga norii de afara, si in cealalta cu paharul de vin rosu, savurand fiecare inghititura, absorind in fiinta mea fiecare acord al chitarii.

 Acum...inca sunt absorbita de muzica, inca am gustul placut al vinului in gura.Demult nu am mai facut o noapte alba.Imi era dor.In noaptea asta am avut atatea stari incat nici nu mi le mai amintesc bine.Cert este ca imi era dor de ele.

la ce ma gandesc? Nici eu nu stiu.La o tipa pe care am cunoscut-o pe un blog si la viata ei.La independenta si , fugitiv, la o prietena foarte buna. 

ce vreau? Sa nu fie prea frig afara pentru ca planuiesc sa admir rasaritul cu o ceasca de cafea in mana,din sparele blocului.Si tigara mult dorita ar fi foarte draguta.

Nu mai dorm.Nu are sens.Si asa pe la 13-14 voi cadea franta asa ca voi avea o scuza sa nu mai stau la PC atat.Dar defapt...parca vad ca imi voi spune din nou "Si daca intra pe YM?Vreau sa vorbesc cu ea." Si voi ramane online degeaba, timp in care mi-as putea reface organismul.

Asta sunt eu .

Ma duc sa-mi fac cafea.

"Viata e o tragedie privita in prim-plan si o comedie privita in plan larg"

L.

Jihaku [Marturisire]

ora:21:44

ascult: t.a.t.u. - "How soon is now"

   E amuzant cum de fiecare data cand ceva ne este interzis, ne dorim acel lucru cu atata ardoare incat am fi capabili sa mutam si muntii din loc, iar,atunci cand este in mainile noastre,il privim cu dispret.Mereu mi s-a parut interesant faptul ca unii oameni ii atrag pe alti fara niciun truc, fara niciun joc al seductiei, ci prin simplul fapt ca ii fac sa creada [sau sa realizeze ] ca nu vor fi niciodata ai lor. Dar, ce m-a atras si mai tare a fost mereu ideea de INTERZIS .

   In mintea mea, pana la o anumita varsta a existat mereu acea limita dintre ce pot si ce nu pot face, pentru ca, in momentul in care mi-am dat seama de anumite lucruri, acea limita sa  dispara si in locul ei sa apara o singura regula: Regulile trebuie incalcate.

  Nu cred ca sunt singura persoana care gandeste asa si care si-ar dori sa aiba macar un gram de libertate, o secunda in care constiinta  ramane deoparte pentru a putea face toate lucrurile care li s-au spus ca sunt "interzise". 

   Mai demult, vedem fumatul,imbatatul,injuratul, ca fiind interzise.Acum nu s-a schimbat mare lucru.Doar ca am trecut la un alt nivel:

●nu poti sa te droghezi, 

●nu poti sa fumezi frecvent,

●nu poti sa te imbeti pana sa uiti ce ai facut, 

●nu poti sa fugi de acasa [nici nu am un motiv...] 

●nu poti sa incetezi sa iti pese de ai tai,

●nu poti sa ucizi [la propriu]. 

 Asadar...ce pot face?Nimic din ce as face acum nu mai e "palpitant"...Decat daca as sterge limitele de acum.Si daca as facea-o, as regreta?Se spune ca e un pacat, ca sufletul meu va plati.Oare ma voi cai?Dar as avea motivele mele pentru care sa faca numite lucruri.Iar Divinitatea nu tine cont de motive atunci cand te pedepseste.

 Dar nu pot.Imprejurarile nu ma lasa...

 Tu,ai limite?

L.