Kidney Thieves - "Crazy"
Vreau sa plec de aici ...vreau sa plec afara dintre oamenii astia falsi, oamenii astia care joaca, mint, barfesc . Vreau sa plec de langa cei care nu spun cand cred ceva despre tine. Deranjezi?Nu o vei auzi decat din gura altuia care a auzit de la cel deranjat.
Vreau sa plec undeva unde lumea nu e cenusie si unde oamenii , atunci cand zambesc, zambesc si cu sufletul.
Ieri am la pregatire. Desen.Facultate. Cand am venit, nu stiam cum sa ajung in gara. Am intrebat multe persoane.Aveam miccrobuz la 17:45. L-am pierdut pentru ca fiecare ma indruma intr-o directie gresita.Pana la urma, nu te poti baza decat pe tine....La fel cum e si in viata: multi iti vor spune multe si s-ar putea sa le urmezi sfaturile degeaba, pana la urma, tot instinctul tau conteaza cel mai mult...
Oricum, am cautat si de doua ori am ajuns din acelasi punct din care plecasem. Am pierdut massaro, pana la urma am luat un autobuz -nu mai aveam decat banii pt prof si cei de mers acasa. Nu mi i-a luat. In timp ce tot cautam o statie, ma simteam foarte obosita.Ma dureau picioarele, ma durea in piept, eram oarecum slabita, voiam doar sa ma asez undeva sau sa ajung acasa si sa dorm. La un mom dat, am trecut pe alnga niste fete. Atunci una m-a intrebat cu un ton ironic, de superioritate "Ce-i cu tine mai fata?", ca apoi sa rada si sa mearga mai departe. Oare chiar atat de rau aratam?Oare chiar atat de ratacita imi era privirea si chiar atat de mult mi se citea disperarea pe fata incat sa fiu intrebata asta? Pentru ca da, eram disperata. Credeam ca voi pierde si celalt microbuz, cu toate ca era abia peste o ora. Nu stiam cat era ceasul -telefonul meu era dereglat.
Si daca tot e sa vorbesc despre disperare -am gasit niste catei azi. Mici, vreo 4-5.Din fericire au mama.Dar mai era unul acolo care a fost fatat acum cateva ore dupa cum arata. Scheuna, se chinuia sa aujunga undeva. L-am luat si l-am dus printre ceilalti.Sper ca a reusit si el sa manance ceva. Oare cat de rai pot fi oamenii care fac asta? Cum a putut sa ARUNCE un caine atat de mic? Cat jumatate de palma....Oamenilor nu le pasa, oamenilor nu le pasa nici macar de ei insisi sau , mai bine zis, de altii ca ei -si eu am pretentiile astea.
Ati dona pentru un caine?SAu pentru un copil?Pentru un bolnav, pentru un batran, ati da macar 2 lei?! Acum va ganditi la motive. "Imi trebuie pentru scoala." "M-ar omori mama daca ar afla". "De ce sa dau pt un caine care nu e al meu". s.a.m.d.
Rusine...!
28 octombrie 2012
11 octombrie 2012
Iubesti daca esti iubit sau esti iubit daca iubesti?
Alice Cooper - "No more Mr. Nice Guy"
Aceasta este intreabarea reala. Nu " a fi sau a nu fi" la care toti am reusit sa ne raspundem. Adevaratele intrebari filosofice sunt cele care raman neraspunse, care, eventual, aduc cu ele mai multe intrebari. Cea din titlu poate ca pare foarte logica, seaca poate, pentru unii, dar eu o consider un adevarat mister.
Esti iubit daca iubesti - bun, esti foarte sociabil, te adaptezi usor anumitor situatii, te integrezi usor in anumite grupuri si toti te indragsesc. Dar e superficial. In momentul in care incepi sa-ti arati adevarata fata ceilalti incep sa sesizeze schimbarea si renunta la tine. Nu mai esti cum erai? Oh, asta e prea rau. Bye-bye!
Asa ca prefer sa merg pe a doua varianta: iubesti, daca esti iubit
Cu toate ca asta e varianta cea mai confuza, cea mai nesuferita , e cea mai convenabila. Te arati asa cum esti defapt iar cei care te accepta pentru ce esti, care TE IUBESC pentru ce esti, primesc aceleasi sentimente in schimb. Si daca inceteaza sa mai tina la tine? Daca la un moment dat se plictisesc? Atunci viata devine monotona, atunci trebuie o schimbare si ori tii la relatiile de prietenie -sau de ce or fi ele- pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, ori renunti la acei oameni. Dar e greu sa renunti si atunci cand tii cu dinti de ceva ce nu mai merge, regreti. Nu ramane decat iluzia.Someone once told me that maybe it was only one fals shadow at the end of the sting that connected them. Dar ramane dorinta aceea de a nu pierde ceva in care aveai incredere, ceva ce poate te acapara.
Mai bine iubesti in tacere, fara sa spui si astepti. Astepti sa vezi daca conteaza ceea ce esti tu cu adevarat pentru celalt. Castigi experienta, poate, pentru ca ceva mai mult nu poti castiga atunci cand te comporti asa. Bineinteles, nu e varianta preferata de societate, de oamenii veseli pe care ii vedem in jurul nostru, insa e varianta reala. In the end, we all give up. And it`s better loving for being loved.
Aceasta este intreabarea reala. Nu " a fi sau a nu fi" la care toti am reusit sa ne raspundem. Adevaratele intrebari filosofice sunt cele care raman neraspunse, care, eventual, aduc cu ele mai multe intrebari. Cea din titlu poate ca pare foarte logica, seaca poate, pentru unii, dar eu o consider un adevarat mister.
Esti iubit daca iubesti - bun, esti foarte sociabil, te adaptezi usor anumitor situatii, te integrezi usor in anumite grupuri si toti te indragsesc. Dar e superficial. In momentul in care incepi sa-ti arati adevarata fata ceilalti incep sa sesizeze schimbarea si renunta la tine. Nu mai esti cum erai? Oh, asta e prea rau. Bye-bye!
Asa ca prefer sa merg pe a doua varianta: iubesti, daca esti iubit
Cu toate ca asta e varianta cea mai confuza, cea mai nesuferita , e cea mai convenabila. Te arati asa cum esti defapt iar cei care te accepta pentru ce esti, care TE IUBESC pentru ce esti, primesc aceleasi sentimente in schimb. Si daca inceteaza sa mai tina la tine? Daca la un moment dat se plictisesc? Atunci viata devine monotona, atunci trebuie o schimbare si ori tii la relatiile de prietenie -sau de ce or fi ele- pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, ori renunti la acei oameni. Dar e greu sa renunti si atunci cand tii cu dinti de ceva ce nu mai merge, regreti. Nu ramane decat iluzia.Someone once told me that maybe it was only one fals shadow at the end of the sting that connected them. Dar ramane dorinta aceea de a nu pierde ceva in care aveai incredere, ceva ce poate te acapara.
Mai bine iubesti in tacere, fara sa spui si astepti. Astepti sa vezi daca conteaza ceea ce esti tu cu adevarat pentru celalt. Castigi experienta, poate, pentru ca ceva mai mult nu poti castiga atunci cand te comporti asa. Bineinteles, nu e varianta preferata de societate, de oamenii veseli pe care ii vedem in jurul nostru, insa e varianta reala. In the end, we all give up. And it`s better loving for being loved.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)