Bani, bani, bani

3 Doors Down - "Here without you"

 Ai avut vreodata impresia ca esti strivit/a de masa de oameni care fug dupa putere, dupa bani?De cei care nu au niciodata destul, cei care si-ar vinde sufletul pentru bani?
 Se intampla din ce in ce mai multe tragedii in zilele noastre.Astazi a venit un barbat sa ceara donatii pentru un copil care a avut accident de masina acum un an, un copil de 12 ani, care a ramas paralizat.Plus accidentul pe care l-a avut o colega de liceu, care este foarte grav....Sunt anumiti oameni care incearca sa ii ajute pe cei a caror viata poate ca nu va mai fi niciodata la fel, insa sunt multi care nu se gandesc decat la ei.La cata carne sa puna pe masa, cum sa se imbrace de Revelion, in ce tara sa mai dea banii pe haine de firma, fara sa se gandeasca macar o clipa la cei care chiar au nevoie de bani, la cei care nu au "norocul" lor [sau care nu fura de rup].

 O chestie care ma enerveaza foarte tare este ca vine preotul cu icoana si ii trebuie bani.Pe langa faptul ca nu facem altceva decat sa pupam icoana si da cu niste "apa sfintita" in casa, mai trebuie sa dam si bani ca sa "ne fie casa pazita".Ahh... scumpa mai e protectia in ziua de azi! Cred ca daca ii platesc popei tigarile, nu ma mai chinuie dracii daca sunt un criminal, sau violator, sau un biet muritor care se gandeste cum naiba sa mai plateasca ratele! 8-|

 Sunt atatea asociatii care ajuta persoanele cu handicap/copii/animalele, si sunt putini oamenii care chiar fac ceva in legatura cu asta. Daca tot e Craciun, haideti sa fim mai buni, cum spune melodia si sa incetam sa ne mai gandim doar la noi, macar zilele astea.

 Nightwish - "Over the hills and far away"

"Sunt un masochist: traiesc in Romania" - Spitalele

Urma - "Dirt shine"

Astazi am fost la cabinetul medical pentru ca imi trebuia o scutire.Eu nu merg decat o data pe an la cabinet [ca la spital nu merg deloc.]: pt. scutire.
 Imi place cabinetul.E locul cel mai recomandat pentru a intalni oameni de toate clasele sociale , cu caractere diferite.

 Bineinteles, doctorita a intarizat o ora, dar a fost OK pentru ca asa am avut ocazia de a studia aceste personaje incantatoare.
In spitale, vom gasi urmatoarele tipuri de persoane:

1.Casnica din clasa de mijloc, de obicei ...plinuta [ca sa fiu politicoasa], cu haine vechi de cativa ani si care are cam doi copii. Calitate: probabil rabdarea...
2.Mama tanara , cu un singur copil, pusa la 4 ace intotdeauna. E ingrijita si are o oarecare asprime pe chip, bineinteles, fara rabdare.
3.Tatal grijului.Cu asta am spus tot.
4.Copilul care, din plictiseala, se preface ca verifica ceva pe telefon.De obicei, suparat pe mama, isi da ochii peste cap destul de des.
5.Liceeanca adaptata perfect secolului XXI: unghii mari, haine , probabil din mall, telefon cu touch screen, "placuita" si "blonzita", cu genele incarcate de rimel.De obicei, sprancenele sunt pe undeva prin mijlocul capului si are cateva straturi de "ciment " pe fata. Asta de azi avea sprancene naturale si nu am vazut sa fi avut  ciment.Ma mir.

Am simtit cum ma imbolnaveam cat asteptam.Dammit,. bine ca nu trb sa ma mai duc anul asta!
 Simteam nevoia sa scriu despre asta.Am facut postarea in mintea mea cat asteptam sa vina doctorita.

Revelatie

Deep Purple - "Smoke on the water"

Am avut o "revelatie: acum cateva minute. Cu ceva timp in urma, am purtat o discutie cu cineva si m-a facut sa realizez ca are dreptate si ca, nimeni nu te ajuta daca ai probleme, ca cel mai bine este sa ti le rezolvi de unul singur. In fond, nu vrei sa pari o persoana neajutorata, retardata care nu e in stare sa se gandeasca la o solutie si cere ajutorul celor din jur, sa vada ce-i pica.Bineinteles, asta o spun doar din cauza negativismului si ironiei din mine.Persoana cu care am discutat e mai logica decat voi fi eu vreodata.

Se spune ca, familia iti este mereu aproape.Ca, daca ai probleme, ei te vor sprijini si te vor ajuta sa treci peste ele.Vai, cat de telenovelistic suna!In realitate, familia nu face altceva decat sa se gandeasca la ce sa-ti faca atunci cand vor pune mana pe tine, sa te judece , sa spuna mai departe, ca un lant nesfarsit de morale si de "lectii" pe care ei considera ca trebuie sa le inveti.

Nu, in realitate, cel mai bine este  sa te gandesti de unu` singur cum dracu sa iesi din porcaria in care te-ai bagat/pe care ai creeat-o. De azi inainte, nu ma mai plang, nu mai comentez, nu ma mai deschid, nu mai cer ajutorul.Gata, c`est fini.Daca tot am decis sa cred in mine, macar sa o fac asa cum trebuie ca nu vine nineni cu un zambet din ala tamp pe fata sa ma intrebe ce am patit si sa stea cu mine sa ma ajute sa gasim o solutie. Maybe in a parallel Universe .

Ce dracu?

 Joan Jett - " Do you wanna touch me?"

 Geniala autobiografia lui Cherie Currie! Am gasit aici excat ceea ce voiam sa gasesc de ceva timp.Tot ceea ce inseamna rock`n`roll si libertate pe care crede ca o are un adolesecent. Ma vad in ea...
 Cu toate ca, Cherrie nu avea nicio problema daca era privita ca o ciudata,Ii placea asta, o facea sa se simta puternica.Normal, ca fana a lui David Bowie, considera "the more, the better." Dar eu.... eu am doua laturi: prima este cea in care incerc sa ma adaptez, sa socializez cu orice persoana si a doua este cea in care imi place sa fiu total diferita.Si ma refer pana si la imbracaminte si machiaj! :)) Cherrie scria in carte ca ea creease acel "Cherrie-thing" , creatura aia care nu era ea si ca ea cea vulnerabila era ascunsa undeva in interiorul ei. Asa si cu mine.... numai ca eu am pana si un nume pentur acest eu-thing. Exact ca o masca: una care se confunda atat de tare cu actorul incat , uneori uit cine ar trebui sa fiu si ma intreb dac anu cumva personajul pe care il joc sunt eu cu adevarat.
 De aceea am tipat in seara aceea. Pentru ca imi exploda capul , pentur ca o parte din mine imi spunea " sacrifica-te! fa ceea ce TREBUIE sa faci , TREBUIE sa iti peste, TREBUIE sa fii cea care vrea sa fii" si ceallata parte imi tipa "nu pot!!! mai bine mor decat sa fiu ceva ce nu sunt. Nu voi mai fi niciodat ala fel, sa stiu de bine ca mor dracului dar eu nu mai pretind ca duc o viata de sfanta , ca gandesc ca o sfanta si ca ma comp;ort ca una! Trebuie  sa se accepte odata pt totdeauna schimbarea asta." Si, bun, poate este varsta, Cu toate ca cineva mi-a spus  ca zodia mea, odata ce decide sa se schimbe, nu revine la ce a fost :)).

 Dar inca nu am luat o decizie. Inca nu stiu cum sa fiu, ce sa fac, pe cine sa multumesc. Fac tot posibilul dar ma sitm de parca sunt putin din toate si nu vreau asta. Nu vreau gri, vreau alb sau negru!
  As vrea sa ma pot duce in trecut, sa ma nasc din nou si sa incep sa ma catar pe toate gardurile in loc sa ma joc cu papusile sub masa, sa dispar zile la rand de acasa dupa care sa ma intorc in loc sa fiu prea sincera , sa incep sa ascult rock de la o varsta fff frageda si sa fac toate lucruile pe care nu am avut tupeul sa le fac. Dar lucruile trebuie sa se schimbe... inca nu e prea tarziu! Doar trebuie sa ma decid...

Si, sincera sa fiu, daca stau mai bine s ama gandesc, ma simt mai bine atunci cand sunt in latura asta dark.Daca as reusi sa fiu asa, dar sa raman cu acest suflet de arist , ar fi perfect .Fuck it! Asa vreau sa fiu!

 Thanks Cherie! xD

 "I hate myself for loving you" Joan Jett

Atat de mici...

Marilyn Manson - "Putting Holes in Hapiness" acoustic

 M-am certat cu mama astazi si am simtit nevoia sa plec cat mai departe, asa ca am luat-o spre parc. In timpul ala, am compus, pentru ca asa ma descarc eu cand ma simt foarte rau: compunand. Pentru nu stiu ce motiv, au inceput sa apara in spatele meu [in mintea mea] persoane din viata mea, asa ca am inceput sa le povestesc ce se intampla.In timp ce mergeam inspre parc, am compus un cantec cu aproximativ 7 strofe. In momentul asta nu imi mai amintesc decat "You always hide from me/Always lie to me/Always accusing me /Always against me" care era refrenul. Uneori, imi apareau in minte versurile "I know is the last day on Earth , we`ll be together while the Planet dies, I know is the last day in Earth, we never said goodbye."
 Am ajuns pe pod: nu se vedea nimic si parea ca, cu fiecare pas pe care il faceam eram tot mai mult inghitita de un taram intunecat, mancata de umbre. Era ca si cand as fi fost undeva pe o alta planeta: deasupra mea, milioane de stele, mici, vizibile pentru noi sub forma unor puncte, facandu-ma sa inteleg  cat de nesemnificativi suntem noi, ca suntem atat de puternici si totusi, atat de marunti, ca exista viata pe celelalte planete si ca noi ne-am folosit tehnologia pentru ca incepe razboaie si pentru a distruge Pamantul in loc sa le folosim pentru a incerca sa intram in contact cu ele! Pentru ca noi suntem asa datorita influentei mediului Terrei asupra noastra, poate sunt omuleti cu pielea verde si cu ochii negri, mari, dar nu am incercat niciodata [cel putin, din cate ni s-au spus] sa luam legatura cu ei, sa vedem daca e sau nu adevarat ce se spune. Sau poate....nu din neputinta, ci din lasitate.Din teama ca, odata ce se va confirma ca e viata pe alte planete, ne vom da seama cat de neputinciosi si nesemnificativ suntem si ca ei ar avea o putere extraordinara asupra noastra.Apa, atat de inteunecata, reflectand pana si cea mai mica lumina in nuante de rosu inchis si oranj, aburul , pe munte , cerul rosiatic si Manastirea , ca si cand ar fi undeva pe cer , ca si cand ar face parte din stele.

Priveam ramurile si ma intrebam ce ar fi facut Van Gogh daca ar fi fost acolo. Am ajuns la concluzia ca, el , avand in vedere ca nu folosea culori inchise, probabil ar fi pictat cerul cu nuante de galben ,pentru ca era culoarea lui favorita.Probabil, in urma consumarii Absintului ar fi reusit sa simta viata din pomi, sa le simta esenta, inimile, ar fi pictat pomii pana la cer, atat de aproape de stele.... mi-ar fi placut sa am un T.A.R.D.I.S, ca in "Dr. Who" si sa il chem, sa pictam impreuna peisajul...

M-am asezat pe un leagan si , cand in sfarsit am realizat ca eram complet singura, au inceput sa curga amintiri una dupa alta: "Acolo am fost cu prietena aceea cu care m-am certat si probabil lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel...discutiile, ideile...nimic...." "Acolo am fost cu *nume* ...nu-mi prea amintesc ce s-a intamplat ...:D " "Acolo cu tata" "Acolo cu mama" .Locul acela devenise un spatiu in care toate lucrurile acelea semnificative pentru mine se desfasurau in acelasi timp. Dintr-o data, totul a disparut si m-am trezit, pe leagan, eu, singura, o personificare a copilariei pierdute, a singuratatii, a tristetii, a mortii unui suflet. Pentru ca un suflet nu poate fi complet fara altele. Si, atunci, asa m-am simtit :moarta.


Noroc ca starile astea sunt rare... dar nu regret nimic.Rareori se intampla sa vad un loc atat de frumos, atat de plin de semnificatii. Nu regret ca am plecat, nu regret ca m-am certat cu mama, nu regret nimic pentru ca ce am vazut e mai frumos decat orice altceva ce voi vedea , probabil, mult timp de-acum incolo....pentru ca modul asta e de a gandi, nu dureaza mult, din pacate.

Marilyn Manson - "The last day on Earth" acoustic.

Random

 Exilia - "Fly high butterfly"

 Astazi au venit niste tipe de la Oriflame.Doua dintre ele erau mari cat casa si li se citea pe chipuri ca nu mai stiu cum sa mai faca bani.Erau directori sau ceva de genul asta. Mai era una, care arata ok...dar astia care arata OK sunt cei mai periculosi.Astea ne bagau pe gat produse de la Oriflame si aia a zis cu gura ei ca" aceste produse creeaza dependenta". EXACT! Deci, daca stii ca ne face rau ceva, de ce mama dracului vii la noi ca sa ne zici ce minunata este crema nu stiu care? E foarte simplu sa faci bani de pe urma ignorantei oamenilor. Anyway , voiam sa le intreb la sfarsit " Noua ce ne dati ca v-am ascultat o ora intreaga"? M-am abtinut.Si regret.

Monolog

 "Nu exista Dumnezeu". M-am trezit cu fraza asta in cap si , astazi, in timp ce eram  pe leagan, m-am gandit ca nu exista nicio fiinta supranaturala Atotstiiutoare, Atotputernica, etc etc etc.Dumnezeu este un MIT, asa cum au fost toate celelalte legate de CREATOR in celelalte tari.Noi suntem proprii nostrii dumnezei, proprii nostrii divaoli.Exista 7 miliarde de Luciferi pe Pamant. 7 miliarde de divinitati personale. 7 miliarde de Decazuti. Noi , cu puterea mintii noastre am creeat lumea si tot ce vedem in jurul ei. Suntem spirite,,lumea fizica este o iluzie. Nu stiu cine a creeat acele spirite, insa nu o fiinta supranaturala care ne coordoneaza fiecare miscare, o fiinta atat de razbunatoare , incat , daca ii nesocotim voia ne trimite moarte si sange. Unde a fost Dumnezeu cand s-au dat razboaie "in numele Lui?" Unde a fost cand au murit mii de nevinovati? Unde este acum, cand lumea se scalda in saracie si "pacat".
 Ce inseamna defapt pacatul?Sa ucizi , sa furi, sa fii mandru , sa minti , sa preacurvesti, sa fii homosexual...mai continui ?Dar nu este un pacat si sa crezi fara sa incerci sa dai o explicatie lucrurilor din jurul tau?Sa traiesti o viata in inidferenta, pe motiv ca " asa scrie in Biblie?" Nu este un pacat sa faci zeci de copii pe care sa ii cresti in mizerie, plini de boli, "pentru ca Dumnezeu a spus ca e pacat sa ucizi " -> avortul. Dece nu face nimic cand se nasc tot mai multi copii cu malformatii, cand se varsa atat sange nevinovat, cand animalele si oamenii mor de foame si de frig? Cine este acest Dumnezeu crud, care permitete sa traim in iadul acesta?
  Acum, imi veti spun ca lucruile astea vin de la diavol. Dar nu se presupune ca Dumnezeu e mai puternic decat diavolul?De ce nu face ceva sa il impiedice? Si, inca ceva : daca diavolul reuseste sa raspandeasca haosul pe pamant si Dumnezeu nu reuseste sa raspandeasca dragostea si bunatatea, inseamna ca diavolul se descurca mai bine ;) .
  VREAU sa mai cred, sa ma agat de dorinta de a exista cineva care m-ar putea ajuta,ca nu sunt singuraa, ca nu trebuie sa lupt singura pentru ca sufletul meu sa-si traiaca nemurirea in pace. Dar nu mai pot. Nu mai vreau sa traiesc in indiferenta. Vreau sa stiu ADEVARUL. Am fost invatata ca El exista si mi s-au adus ca arguumente minunile. Dar, nu cumva minunile au fost infaptuite de OAMENI si nu de nu stiu ce fiinta invizibila? Acei oamenii au crezut atat de tare in Dumnezeu si in faptul ca El ii poate ajuta sa infaptuiasca lucruri extraordinare, incat , au ajuns sa creada in ei insasi, incat , in cele din urma, crezand atat de puternic au ajuns sa isi descopere adevarata putere. Pentru ca, da, noi suntem c ele mai puternice fiinte din Univers. Noi putem face ceea ce sfintii au facut, insa prin multa lupta, doar crezand in noi . Noi, care suntem atat de puternici, suntem si cei mai slabi! Ne indreptam atentia catre lucrurile marunte, in loc sa incercam sa descoperim adevarul si , de aceea, traim toata viata in intuneric, orbi, fara sa fim constienti de ce se ascunde in inetriorul nostru.

 Fiind in starea asta, m-am simtit lipsita de viata cam toata ziua si am incercat sa gasesc ceca care sa ma scoata din ea. Am incercat sa gasesc ceva ce sa admir si m-am simtit asemeana unui om ce vrea sa se sinucda, dar cauta motive de a trai. Am cautat VIATA. M-am uitat in jur : la verdele ierbii, la ruginiul frunzelor strivite sub taliple mele, la puterea emanata de padure, la cer, de parca I-as fi putut vedea chipul , ca o dovada ca El exista. La oameni, incercand sa gasesc un om pe care sa imi faca placere sa il privesc, sa il studiez. Ma simtem secata.Aveam nevoie sa merg intr-un loc in care sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri. Mi-am dorit sa merg in padure, aveam nevoie de natura. Apoi, mi-a fulgerat in cap gandul de a merge la biserica. Aveam nevoie de un loc linistit, retras, un loc in care nu merg deseori. As fi vrut sa  stau pe o  banca in fata bisericii, fumand o tigara in liniste, sa ii privesc  zidurile vechi , ca si cand, ducandu-ma acolo, I-as fi putut simti prezenta.
  Asta pana cand am ajusn la copii si m-am inconjurat de dragostea lor pentru viata, de ochii lor plini de speranta, de glasurile lor entuziaste, de veselia si dragostea lor . M-am hranit din viata lor  ca un vampir. Fara sa ii ranesc , doar studiindu-i, vorbindu-le,asculatandu-i. Am studiat fetele de varsta mea care erau langa ei. Le-am studiat chipurile si pielea, parul, corpul, gesturile...nereusind insa sa gasesc acea pofta de viata pe care speram sa o gasesc la ele. Am gasit  doar niste fiinte mult prea obosite, stresate, pline de probleme, la o varsta atat de frageda.
 


 Inainte sa ajung acolo, ma gandeam sa merg in parc, insa, m-am gandit ca am fost cu ele aoclo si locul acela doar m-ar fi facut sa le simt mai mult lipsa. Mi-am cerut scuze astazi .Da, avea dreptate. M-am hranit cu ideile ei, cu inteligenta ei, cu discutiile pe care le-am purtat. Am profitat. Insa... ea face parte din "Triunghiul Neovilor" mele. In acest triunghi, sunt 3 persoane care joaca roluri foarte importante in viata mea, 3 persoane la care admir 3  lucruri diferite: Sufletul. Inteligenta.Caracterul. Am nevoie de aceste 3 persoane, le admir, insa am reusit sa nu fiu complet atasata decalt de una. Fiecare sunt extrem de importante pentrumine. De la fiecare am invatat ceva. M-ar durea sa o pierd p eoricare dintre ele si ..sunt pe cale de a face acest lucru.

O alta postare amestecata

"Pretending" - HIM

Astazi am avut o stare ciudata pret de cateva secunde. Eram in timpul orelor, spre sfarsit si, pentru cateva clipe m-am gandit "Hey!Stai putin! Tu esti la scoala! De ce stai atat de aplecata, aproape sub masa?! Nu stii nimic despre profesoara asa. Uita-te la caietele tale!De ce desenezi in ora?! Ce-i cu machiajul, ce-i cu bratara cu cranii?!" "Si ce daca sunt la scoala?Asa vreau eu sa vin.Scoala nu e pentru mine.Prea multe reguli.Ah, si nici nu pot chiuli, daca e sa ma iau dupa scoala. Mai bine rennunt.Daca ar fi dupa mine, as renunta si as face ceva in domeniul artelor." 
  Dupa care, am revenit la normal.M-am gandit la asteptarile pe care le au ceilalti de la mine, la faptul ca, eu mereu am vazut clasa ca pe o familie, la faptul ca de scoala depinde viitorul meu...Singurul moment de luciditate in ceea ce priveste scoala, a disparut in cateva clipe.Si nu regret.Lasa-ma sa vad lucrurile prin prespectiva mea.Realitatea e plictisitoare, urata.Nu imi place. 




Tocmai am terminat de citit un fan fiction in care era vorba despre un inger care se indragosteste de un demon.Both of them male.Ficul foarte , foarte bun. Autoarea a descris foarte bine totul. La un moment dat , am simtit ca ametesc , din cauza ca ma puneam in pielea personajelor.Well...I guess I`m romantic...




"Gone with the SIN" - HIM

"I`m going on my way, I believe in my way"

A facut 18 ani.Mare chestie!Probabil ca , de indata ce isi va lua carnet si masina va incepe sa se laude [asa cum a facut mereu].Astazi, in timp ce se balbaia, ma uitam la ea.O studiam.Statea exact in fata mea, cu aceeasi atitudine copilareasca dintotdeauna, aratand ca o papusa de portelan cu umerii prea mari:: parul blond, ochi alabstrii clari, tenul alb, imbujorat. Daca o privesti, iti spui" ce simpatica e fata asta" sau "trebuie sa intru in vorba cu ea, sa o cunosc". Dar eu, care am cunoscut-o bine, spun acum: "Nu te apropia.Nu stie ce inseamna loialitatea, nu stie ce inseamna adevarul.Doar pretinde.Nu te lasa inselat." Mi-a dat o prajitura [traditia cu servirea cu bonboane se pare ca s-a schimbat] si i-am spus ironic "Thank you, Dear". In momentul in care vorbea, am simtit pentru o secunda acele lucruri pe care le simteam in trecut, cand nu o judecam, cand imi  era prietena, cand o iubeam.Mi-as fi dorit sa pot sa vorbesc din nou cu ea, ca pe vremuri, sa ascult tot ce are de zis, sa ma prefac interesata sau, mai bine zis, sa ma fortez sa par interesata, sa incerc sa o ajut cand imi marturisea problemele ei.Apoi mi-am amintit ca nu ar avea sens.Ca nimic nu s-ar schimba.Poate ca a tinut vreodata la mine, insa, niciodata nu m-a respectat.Asta e ceva ce nu se iarta.

  Dar, orice ar fi, nu mai intorc capul, nu mai acord nicio sansa. Am acordat "n" sanse.Nu mai iert.

  In momentul asta, nu vreau decat ca doza asta de bere sa se termine cat mai repde si sa isi faca efectul.Am probleme grave acasa si, oricat de puternica as incerca sa par, oricum as incerca sa ma conving ca va exista o solutie, pentru ca mereu a existat, nu pot sa-mi infrang teama.Mi-e teama ca se va intampla ceea ce au zis, ca vor face ceea ce au spus.Si atunci...macar atunci voi deveni complet responsabila.Macar voi incerca sa pretuiesc mai mult ceea ce am.Dar, orice s-ar intampla, nu voi fi slaba.Nu mai plang.Nu mai disper.Da, probabil voi apela la alcool, probabil voi apela la tigari :)) Nu are nimeni dreptul sa-mi spuna sa nu fac asta! E viata mea, mi-o traiesc dupa propriile reguli.Mereu am facut-o. Insa, din pacate, am cedat in fata altora.M-am supus.

 Nu voi mai face asta.S-a terminat.

Sentimente

ora:22:37

ascult: Nirvana- "Come as you are"

 Tocmai mi-am facut un canal nou de YouTube si cei care au cealalta adresa a mea de mail, nu vor putea gasi canalul respectiv.Am realizat ca imi place sa ma ascund.Imi da sentimentul ca incep o noua viata si ca pot lasa toate lucrurile deoparte.

  

 Stateam si ma gandeam acum o aprx. o ora ca lucruile nu mai sunt cum erau odata.Ma simteam extraordinar inainte.Sincera sa fiu, acest sentiment "extraordinar" nu era altceva decat bucuria de a asculta Nirvana imbinata cu Dumnezeu-stie-ce! Dar mi-a placut.M-am simtit ca atunci cand vorbeam cu ea si mi-am dat seama cat imi lipseste senzatia aia.

  As putea face o intreaga lista cu persoane pe care le apreciez extrem de mult/le plac/de ale caror suflete si carcatere sunt indragostita.Defapt, de ce sa nu o fac?:))

  Nu am un top, asa ca ii voi insira pur si simplu.

  Se pare ca din nou imi plac/apreciz foarte mult/sunt indragostita de oamenii pe care nu ii voi putea vedea in viata mea sau cu care nu voi putea vorbi SAU pe care ii vad si cu care vorbesc ,dar nimic mai mult.

 Primul ar fi..KURT COBAIN! Da, tipul ala extraordinar care canta in Nirvana , singurul blond pe care il voi considera vreodata atragator si tipul putin cam mort pe care il respect enorm.

Second: Ville Valo...`s voice! :)) Adica, are o voce absolut incredibila!

3rd: Joan Jett! Nu cred ca e nevoie de omentarii :))

Apoi, persoane pe care le apreciez foarte mult: Gackt, cantaret japonez de al carui chip ma doare fix in cot si pe care  il apreciez foarte mult ca artist si ii apreciez caracterul.Apoi ar fi... apoi ar fi personaele reale:.Bineinteles, fara tipi.Ce... CUM sa apreciez eu un tip CUM  sa mi se para mie ca arata nu stiu cum , CUM sa-mi placa mie de un tip.Neh! CUM sa fac si eu ceva normal macar o data in viata mea? -.-" 

 That friend of mine from Iasi...the other friend of  mine:)) and..well...her...

 Care ea?Ei asta...asta e noua poveste a vietii mele :)) 

 Vreau sa ma duc intr-un oras nou in care sa nu ma cunoasca nimeni.Daca ar fi posibil sa nu-mi stie nici  numele, ar fi si mai bine.Sa ma tund, sa-mi cumpar alte haine fara sa ma fortez sa ma imbrac rock sau punk pentru ca asta ma reprezinta.:)) Am momente in care vreau sa ma imbrac normal dar ceva din mine nu ma lasa [si ceva din extrerior: banii!]. Vreau sa nu stie nimeni a cui fiica sunt, sa nu stie nimeni unde locuiesc.Sa ma duc la facultate, sa ma angajez, sa-mi iau animale de casa [de pe strada], sa -mi cumapr un apartament, sa-mi deschid un magazin cu haine creeate de mine, un club in care sa fie petreceri doar cu muzica rock [nu stiu cine ar face curatenie totusi...:))], si sa las naibi trecutul in pace.Sa pot sa fiu eu si cu mine fara sa ma gandesc la multimea de oameni care ma cunoaste si care are  diferite asteptari de la mine. Asta si... si bineinteles, sa traiesc cu speranta ca ne vom revedea. pentru ca, in momentul acela, as incepe cu totul o alta viata.Dar nu, asta nu se va intampla.Nu voi putea niciodata sa renunt.

 Si, pentru ca in momentul asta chiar vreau sa scriu mai mult si pentru ca stiu ca exista cineva care-mi va citi postarea asta [thanks!], voi continua.
 [Man, this guy looks fuckin` good! >.<]. Deci,in momentul asta sunt la mine in amera si scriu.Daca afara nu ar fi frig de crapi, m-as plimba.Si daca mi-ar merge MP3-ul ca sa ascult Nirvana in timpul asta! :)). Sigur cand ma duc din nou la scoala voi fi privita cu ochi rai si o expresie gen "hahaha ce-i si cu nebuna asta" sau "piei,Drace! ":)).Ah, de abia astept! Si de abia astept nenorocitul ala de eveniment ca sa mai pun si eu mana  pe o tigara.Ca da, nu-mi permit una decat odata la x luni =]]. Asta sau, cand ma intalnesc cu o prietena in parc [anul asta sper!].
  Apropo de intalnit prieteni: frate, chiar imi facusem sperante.Ca ne vedem, ca nu stiu ce.Chiar imi imaginam cum va fi ...pe dracu, s-a dus totul!Oricum, eu nu imi mai fac planuri.Incerc sa ma resemnez cu faptul ca , probabil, nu ne vom vedea niciodata :)).Nu, nu sunt pesimista.Sunt doar realista.Mereu a interevenit ceva.De ce nu ar interveni la iarna?De ce nu de ziua mea?De ce nu in martie? De ce nu oricand altcandva cand sper ca ne vom vedea? Si sa cred in Dumnezeu...mda..presupun ca are un fel de placerea sadica in a ma vedea fara speranta.

  Sa revenim la Nirvana[sau muzica in general,ma rog]: De ce naiba lumea nu mai asculta muzica buna in ziua de azi?Am vazut putine persoane care ar asculta genul asta de muzica.Restul sunt ultra innanizati si gagaizati sau manelizati! De ce naiba a remixat unu` sau una We are the fallen - "Bury me alive" si de ce naiba nu pot sa pun numai si numai rock la eveniment?! Bun, hai sa zicem ca as pune 2 melodii dance pentru ca  vreau eu dar...restul!... de ce sa nu pot pune Him sau multe, multe melodii de la Nirvana, sau Alternosfera sau Evanescence acustic?! De ce nu  pot sarbatori la o cabana la munte in care sa-mi chem doar prietenii apropiati fara sa ma gandesc ca x si y se vor supara ca na, sunt  colegi si sa pun doar rock si sa beau si sa fumez ce am eu chef si sa dansez cum am eu chef si sa ma comport cum am eu chef?! De ce mereu trebuie sa ma gandesc si la ceilalti?!
 Astazi, m-a intrebat mama de ce nu ii cer mai mult tipei pe care o voi ajuta la engleza.De ce ?Pentru ca imi este amica si eu sunt cu prea mult bun simt pentru a-i cere 40 de Ron pe luna! Cand la altii, e 40 de Ron pe ORA!
 Gata, am terminat. 

ascult:Nirvana - "Aneursym - live at Reading 1992"Ma pun pe vizionat un concert

Stari

 Am o stare foarte ciudata in seara asta.Poate e din cauza a ceea ce ascult.Ideea este ca, am recunoscut azi ca nu mi-ar pasa daca as muri maine.Nu, nu s-a intamplat ceva dezastruos cu mine si gata  devin toata EMO si ma sinucid.Doar..ma simt lipsita de emotii.Mereu mi-am dorit sa fiu lipsita de emotii, insa nu m-am gandit nicodata ca in momentul in care voi reusi asta, voi fi asa.
  In momentul asta vorbesc cu cineva care inseamna foarte mult pentru mine si nu mi-ar strica sa am o altfel de atitudine fata de conversatia asta.Da, imi pare rau, putin, putin de tot.Si e total diferit fata de cum obisnuia sa fie.
 Am vorbit despre credinta -pe care cred ca incep sa mi-o pierd.Sunt recunoscatoare ca traiesc, totusi, ca e totul bine, insa, mi se pare ca se intampla prea multe lucruri rele in lumea asta ca sa cred ca totul va fi bine si frumos si un orasel roz si luminos se va inalta si acela va fi noul inceput! Am vorbit despre Apocalipsa si altele...
 Si despre tigari, se pare.Nu, nu renunt.Nu am de gand sa renunt la nimic.Stiu ca anumite lucrui nu-mi fac bine, dar asta nu inseamna ca vreau sa renunt la ele.Cine spune ca vreau sa duc o  viata supusa, de sfant?
  Se pare ca , in ultima vreme redescopar ca sunt privita cu ochi rai de catre ..toti :)). De rahatii aia facuti la indigo din lumea asta imputita care ma inconjoara. De aia care se cred  mari si tari ca au bagat copilu` minune pe telefon si ca poarta pantofi de firma.Jur ca imi doresc sa ma duc cu geaca din imitatie de piele [sunt contra pielii adevarate] si cu un tricou pe care sa  scrie sex pistols si cu blugii mei rupti la scoala si sa bag numai MUZICA DE SATANISTI dupa cum a spus unul, in radioul scolii!
 Cu toate ca , in ultima vreme ma intereseaza moda.Dar nu conteaza..Prea multa superificalitate, unde mai sunt eu in lumea asta de roboti?

Moscova

 Mi-as dori sa fiu in Rusia acum.Mereu mi-a inspirat o tara mare, plina de reguli, cenusie in care toti sunt mult prea patrioti, ca sa zic asa. Si totusi...mereu mi-a inspirat si multa eleganta, pe langa infinita falsitate. 

 Mi-as dori sa fiu intr-un apartament mare, luminos, cu tapet cu modele victoriene, bej.Sa fiu la etajul 10 si totul sa aiba  un aer aristocratic.Aparatura sa fie ascunsa.Sa fie...ca o intoarcere in timp.

 Mi-as dori sa am o biblioteca imensa cu tot felul de carti aranjate dupa genui: drama, romantic, horror,etc. Ce? Surprins/a ca citesc carti si ca nu sunt o tarfa in devenire care citeste doar numere de telefon?Sunt o tipa normala.Nu, nu normala-cum-ar-vrea-societatea ci normala-in-felul-meu. 

 Vreau sa am perdele albe, cu draperii din catifea ...sau orice alt material care sa-mi placa.Mi-as dori sa am o pisica neagra si una alba.Yin si Yang.Lumina si intunericul in varianta felina.Ambele sa fie Turkish Angora.

 As vrea sa am o camera mare care sa fie sala de mese.O masa dreptunghiulara, lunga cu un candelabru deasupra.Mi-as dori sa am un balcon in stil italian de unde sa vad tot orasul luminat seara, cu luna deasupra. 

 Asta, ar fi refugiul :un apartament in Moscova.

   

"M-am saturat sa pretind" , dar trebuie

Stii cum e cand oamenii intorc capul pe strada dupa tine, insa nu din admiratie, ci pentru ca se amuza?Cand te privesc cu ochi rai si scot tot felul de zvonuri despre tine, fara ca macar sa te cunoasca?

Eu am stiut.Da, in trecut.Acum sunt altfel.Am o alta alura, ma comport altfel.Chiar daca uneori ma imbrac ciudat ,imi place sa fiu eleganta , imi pasa de aspectul meu fizic, si , nu conteaza daca ma duc pana la cumparaturi doar, dar trebuie sa arat bine. 

Sunt sociabila, trebuie sa fiu vesela si zambitoare.Sa stralucesc.

Insa...numai eu stiu ce e unoeri in sufletul meu.Acum pot sa zambesc , si in secunda urmatoare sa plang. *Dar niciodata altfel decat in mintea mea.* 

Imi spun ca sunt insensibila si ca am o inima de gheata, dar ma impresioneaza tot ce vad. 

Vreau sa ajut, cu toate ca uneori, dispretuiesc rasa umana.

Ma intreb daca nu sufar de dedublarea personalitatii...

Pot sa par introvertita, copilaroasa,incapatanata , ciudata,insa niciodata, nimeni nu isi va da seama de cum gandesc eu cu adevarat , de ce e in mintea mea.

Sunt o fiinta complexa.

Una care trebuie sa fie in continuare aranjata,zambitoare, vesela, luptatoare. puternica.

Dar, uneori...

L.

Persoane intersante -> "definitie"

E oarecum frustrant sa intalnesc persoane interesante, care sa imi placa, sa imi doresc sa imi dau seama cum sunt cu adevarat, care sa imi ramana in minte si , poate chiar sa ajung sa tin la acele persoane, pentru ca , dupa ceva timp , sa observ ca defapt nu au facut nimic altceva decat sa joace un rol permament.

Ce inteleg eu prin persoane interesante?Persoanele care sunt altfel decat ceilalti.Carora nu le este teama sa isi spuna parerea, chiar daca ar putea fi acuzate ca nu au bun-simt, carora nu le este teama sa faca ceea ce vor, cand vor, si cum vor.Insa, asta e o categorie.Cealalta categorie o constituie persoanele interesante aparent calme, care dau o impresie gresita la prima vedere insa, in timp, observi ca sunt altfel decat te-ai fi asteptat.Ambele categorii sunt extrem de complexe.Bineinteles, niciodata nu iti vei da seama cum este o persoana care apartine uneia dintre categorii.Sau, daca vei reusi, o vei face dupa mult timp, cu multa rabdare, si cu sacrificii.

Bineinteles ca aceste persoane nu au numai calitati.Sunt de obicei extrem de incapatanate si pot fi cele mai negativiste persoane pe care le-ai cunoscut vreodata.Totusi, pe masura ce trebuie sa ai mai multa rabdare cu ele, te intriga mai mult.Vrei sa aflii mai multe despre ele.

Rezultatele pot fi urmatoarele: Dupa ce ti-ai dat seama cum e una din aceste persoane, toata "vraja" se rupe.In momentul acela, acea persoana nu mai reprezinta niciun interes pentru tine.Sau, celalalt rezultat: te dai batut, fara sa iti dai seama vreodata cum e cu adevarat acea persoana.

Ce rezultat prefer eu?Al 2-lea, bineinteles.Un puzzle, dupa parerea mea, capteaza mai mult interesul unei persoane, nerezolvat.

Indiferenta

ora:03:55

ascult:Seether - "Love her"

 Astazi mi s-a spus ca sunt: indiferenta,egoista,nesimtita.Si rea,indirect.

Egoista sunt, intr-adevar.Mereu am stiut-o.Imi place sa ajut oamenii, insa totodata imi pasa foarte mult si de mine.Uneori poate ca pun binele meu in fata binelui altuia si nu am facut anumite lucruri pe care trebuia sa le fac.Asta dovedind ca intr-adevar sunt egoista.

Nesimtita.As spune mai degraba tupeista.Nu imi place ca cineva sa aiba ultimul cuvant de spus, indiferent de statut, varsta, sau de cat de vinovata sunt.Sunt orgolioasa.

Am multe alte defecte insa, indiferenta nu sunt.Mereu mi-a pasat de ce s-a intamplat cu cei din jurul meu.In interiorul meu, anumite fapte au starnit reactii puternice, chiar daca in exterior chipul mi-a ramas neschimbat. 

De multe ori nu iau masuri.Sunt genul de om care sta si asteapta.Care lasa lucrurile sa curga de la sine.Insa mereu mi-a pasat.M-am gandit la solutii si la cum ar fi fost daca as fi intervenit cu ceva.Mereu m-am simtit vinovata cand mi s-a reprosat ca am ranit. Insa, din orgoliu sau din teama, nu am recunoscut.

Indiferenta e doar un alt mod de a ma proteja, de a nu lasa oameniis a imi patrunda in minte.Da, sunt vinovata!Sunt egoista,orgolioasa,poate chiar si nesimtita.Tupeista, rea, insa niciodata indiferenta.

Dar...asta nu va sti niciodata.

L.

Mint

"You don`t know me that well."

 Ah, ce minciuna...Dar ce aveam sa spun?Ca ma stie mai bine decat oricine?Ca nu cred ca exista lucru pe care sa nu il stie despre mine?Nu puteam sa recunosc asta.Cu toate ca nu as reprezenta niciun interes pentru o asemenea persoana, nu ar mai fi amuzant sa ii spun totul, sa stie totul despre mine.

 Si totusi, de cate ori am facut-o?De cate ori i-am spus acelei persoane tot ce gandesc, ce simt?Cred ca stie mai bine decat mine cine/ce sunt.

 Am mintit.In fond, mint de multe ori, ca sa ma scot pe mine din problemele pe care eu le careez, sau ca sa ii fac pe ceilalti sa se simta mai bine [ma intreb daca ceea ce tocmai am scris e doar o scuza sau incerc sa ma autoconving ca este adevarat.]

 Mint multe persoane.Cu unele nu mai stiu sa fiu sincera.Ii mint pe cei pe care i-am cunoscut recent, sau, pur si simplu, ma ascund de ei.Mi-am mintit familia, m-am mintit pe mine.Insa, lucrul bun este ca niciodata nu am facut-o pentru a impresiona pe cineva.

 Recunosc: uneori am facut situatia sa para mai grava decat era pentru a le deschide unor persoane ochii in legatura cu ceea ce se intampla in lumea in care traim.Insa niciodata nu am facut-o pentru a fi mai apreciata de cineva.Nu sunt chiar atat de rea...

 Revenind la ceea ce am scris mai sus: ieri,am incercat sa imi pun gandurile in ordine si sa citesc ceva.Nu am reusit.Incercam in continuu sa gasesc ceva ce nu stie despre mine.Si am gasit. 

[Persoana despre care vorbesc, este o prietena.Nu iti fa idei.Nu sunt genul acela de persoana.]

L.

Insomnie

ora:05.00

ascult:"Love her" de Seether

 Stateam in balcon cu telefonul intr-o mana pentru a face fotografii rasaritului care alunga norii de afara, si in cealalta cu paharul de vin rosu, savurand fiecare inghititura, absorind in fiinta mea fiecare acord al chitarii.

 Acum...inca sunt absorbita de muzica, inca am gustul placut al vinului in gura.Demult nu am mai facut o noapte alba.Imi era dor.In noaptea asta am avut atatea stari incat nici nu mi le mai amintesc bine.Cert este ca imi era dor de ele.

la ce ma gandesc? Nici eu nu stiu.La o tipa pe care am cunoscut-o pe un blog si la viata ei.La independenta si , fugitiv, la o prietena foarte buna. 

ce vreau? Sa nu fie prea frig afara pentru ca planuiesc sa admir rasaritul cu o ceasca de cafea in mana,din sparele blocului.Si tigara mult dorita ar fi foarte draguta.

Nu mai dorm.Nu are sens.Si asa pe la 13-14 voi cadea franta asa ca voi avea o scuza sa nu mai stau la PC atat.Dar defapt...parca vad ca imi voi spune din nou "Si daca intra pe YM?Vreau sa vorbesc cu ea." Si voi ramane online degeaba, timp in care mi-as putea reface organismul.

Asta sunt eu .

Ma duc sa-mi fac cafea.

"Viata e o tragedie privita in prim-plan si o comedie privita in plan larg"

L.

Jihaku [Marturisire]

ora:21:44

ascult: t.a.t.u. - "How soon is now"

   E amuzant cum de fiecare data cand ceva ne este interzis, ne dorim acel lucru cu atata ardoare incat am fi capabili sa mutam si muntii din loc, iar,atunci cand este in mainile noastre,il privim cu dispret.Mereu mi s-a parut interesant faptul ca unii oameni ii atrag pe alti fara niciun truc, fara niciun joc al seductiei, ci prin simplul fapt ca ii fac sa creada [sau sa realizeze ] ca nu vor fi niciodata ai lor. Dar, ce m-a atras si mai tare a fost mereu ideea de INTERZIS .

   In mintea mea, pana la o anumita varsta a existat mereu acea limita dintre ce pot si ce nu pot face, pentru ca, in momentul in care mi-am dat seama de anumite lucruri, acea limita sa  dispara si in locul ei sa apara o singura regula: Regulile trebuie incalcate.

  Nu cred ca sunt singura persoana care gandeste asa si care si-ar dori sa aiba macar un gram de libertate, o secunda in care constiinta  ramane deoparte pentru a putea face toate lucrurile care li s-au spus ca sunt "interzise". 

   Mai demult, vedem fumatul,imbatatul,injuratul, ca fiind interzise.Acum nu s-a schimbat mare lucru.Doar ca am trecut la un alt nivel:

●nu poti sa te droghezi, 

●nu poti sa fumezi frecvent,

●nu poti sa te imbeti pana sa uiti ce ai facut, 

●nu poti sa fugi de acasa [nici nu am un motiv...] 

●nu poti sa incetezi sa iti pese de ai tai,

●nu poti sa ucizi [la propriu]. 

 Asadar...ce pot face?Nimic din ce as face acum nu mai e "palpitant"...Decat daca as sterge limitele de acum.Si daca as facea-o, as regreta?Se spune ca e un pacat, ca sufletul meu va plati.Oare ma voi cai?Dar as avea motivele mele pentru care sa faca numite lucruri.Iar Divinitatea nu tine cont de motive atunci cand te pedepseste.

 Dar nu pot.Imprejurarile nu ma lasa...

 Tu,ai limite?

L.

Un alt inceput

   

ora:23:56

ascult: tatu - "Little people"

simt: incertitudine

 Nu are sens sa ma prezint din nou .Mai am un blog, poate il veti descoperi si nu vreau sa cititi acelasi lucru de doua ori .E adevarat ca nu stiu daca voi avea macar 2 cititori , pentru ca de data aceasta nu imi stie absolut nimeni blogul .

 Am decis sa imi fac altul pentru ca cineva din apropierea mea mi-l stia , in plus, cum am citit intr-o carte in care cineva a spus ca un nou jurnal este  ca o noua viata, pentru mine, un nou blog este o noua atitudine .

 Vreau un blog pe care sa nu imi fie teama sa spun totul, absolut totul stiind ca cineva m-ar putea intreba ce se petrece .Bineinteles ca voi continua sa scriu pe vechiul meu blog,pentru ca nu vreau sa scriu aici si aberatiile mele.

 Am ales titlul blogului " Viata - un cerc al minciunuilor" deaorece , traim in minciuna .Ni se spun cele mai mari minciuni de cand ne nastem, pana cand murim ."Cei mari" incearca sa ne minta si la randul lor sunt mintiti . Ni se ascund multe lucruri si suntem "invatati " multe lucruri , dar nimic nu este adevarat.

 URL-ul este " e tot una" pentru ca, indiferent ca suntem homosexuali , criminali, curve de lux , cersetori sau traim ca niste oameni cinstiti si cu frica de Dumnezeu , tot acolo ajungem .Tot asta se intampla, tot suferim, tot plangem , tot suntem "imbratisati" de vicii , tot avem cosmaruri si vise frumoase . E tot una! 

 Acum, poate toti va veti intreba cateva chestii . Cum ar fi :

-cati ani am? Cati imi dati ?

-cum te numesti? Imi puteti spune L. 

-de unde esti? Din aceasi lume ca si voi .

*

 Am inima stransa si nu stiu de ce.Simt teama in suflet si as vrea sa ma duc dincolo sa ii spun ca simt ca ceva nu e in regula .E ca si cand m-as ascunde , ca si cand as simti ca urmeaza sa vina cineva si sa imi faca rau , sau sa imi dea o veste proasta E ca o premonitie.Cu totii avem premonitii , dar sunt unii care sunt suficient de atenti pentru a le observa, si unii care sunt ignoranti . "Piatra de pe inima" se numeste premonitie. 

Am facut o pauza de la scris .Mi-am revenit . 

 E destul de straniu cum de mi-am revenit intr-un timp atat de scurt, dar cred ca stiu care e secretul . 

 Cam atat pentru inceput . 

 O viata frumoasa,

L.