Iarna

Iarna, cel mai minunat anotimp din cate exista. Iarna in a carei zapada vezi speranta si stralucire, iarna in a carei ceata gasesti fericire. Te inchizi in casa si te incalzesti la foc la bunici , amintindu-ti de vremurile in care erai doar un copil, fara griji, fara atatea pasiuni, toti cei de care te atasai erau in jurul tau, erau universul tau. Te protejau iar tu incercai sa nu faci nimic care sa-i supere. Iti venea sa intrii in pamant de rusine cand cineva iti adresa cuvinte de ocara...iarna cant sunteti toti in casa si cantati, cand ciocniti o cana de vin fiert cu scortisoara si va bucurati ca sunteti toti impreuna. Iarna mea asa a fost. De cand m-am schimbat , o noua iarna, o noua eu, o noua perspectiva asupra vietii. Iarna care promitea atat de multe, dar care nu se va mai introarce. Aceasta va fi plina de iluzie. Toamna mi-a rapit prietenii iar iarna ii va aduce inapoi, doar pentru a ma hrani cu iluzia unor clipe efemere. Iarna aceasta va fi cruda, nemiloasa. Ma va tortura cu speranta apoi mi-i va rapi din nou.. Timpul trece prea repede si nu se intoarce inapoi. Iti lasa amintiri ce-ti vor folosi pe post de drog al sufletului, sau amintiri care te vor tortura. Chiar si cele mai mice clipe de fericire pot deveni obiecte de tortura, prin simplul fapt ca au trecut. Timpul nu iarta, timpul te minte, timplul rapeste tot ce ofera  iar in momentul de fata, parca as vrea sa stea timpul in loc. Dar asta e o cerere prea egoista din partea mea. Toti trebuie sa evolueze. Ei trebuie sa-si continue viata, si eu la fel. Oamenii vin si pleaca. Iarna nu se mai intoarce...