Cat de normal!

Sweeny  Todd soundtrack - "Epiphany"

Asadar....am tot scris despre societate, despre oameni despre opinia mea in legatura cu lucrurile astea, dar despre mine?Initial trebuia sa scriu numai despre mine, de fiecare data cand ma simteam rau in legatura cu ceva , sa scriu aici. Nu am mai facut asta si nu regret, nici macar nu stiam ca  am parerea aceea in legatura cu unele lucruri. Dar in ultima vreme...old flames came back.

Ma tot gandesc la astea 5 luni pana la facultate, cum as putea sa le valorific si ma refer aici la relatiile cu ceilalti.Practic...in 5 luni ma mut de acasa, mai vin doar in vacanta. Ta-daa...m-a cam luat pe nepregatite. 

Orasul asta in imperfectiunea lui si toate lucrurile prin care am trecut aici, imi vor lipsi. Toate amintirile legate de parc, de dealuri, de izvoare... Dar mai ales oamenii. Ma rog....familia si inca cineva.

Mda...Iasi... cam mare diferenta.Imi va fi dor.

Odata eram in  sufragerie si mama era atenta la televizor si gandindu-ma foarte mult la asta am ajuns sa consider ca e ceva perfect normal si din punctul de vedere al altora.

Postarea asta... are legatura cu senzatiile ciudate din ultima vreme. Poate se leaga de asta. De nostalgie. Poate e altceva, impacienta....teama. Nu prea am idee....Stiu doar ca e mult stres si eu incerc sa-l ignor si ma trezesc cu totul pe ultima suta de metri si asta ma face mai stresata decat sunt si  ma panichez. 

Si sunt atatea lucruri in legatura cu care ma pot panica!

Well...inca mai e iarna, acei cativa oameni pe care doream sa ii vad se pare ca se intorc^^. Cateva zile fara nostalgia asta stupida imi vor prinde bine.

So yeah, I might get used to the sensation. With the sensation? Hmm..

Iron Maiden - "Fear of the dark"

Coincidenţe?

Travka - "Indiferent"

  Cred că mereu am crezut în concidenţe. Niciodata nu le dădeam importanţă atunci când eram mică, le consideram lucruri întâmplătoare care nu au niciun sens  şi cărora oamenii le dau o importanţă prea mare, ajungând  până în pragul superstiţiilor. Dar acum..îmi dau seama că nu există coincidenţe. Nu sunt doar lucururi care se întâmplă fără sens, sunt lcururi care ne pot schimba viaţa. Undeva, două persoane merg în acelaşi autocar, spre acelşi concurs, ascultand aceeaşi muzică ;două persoane intră pe acelaşi forum dedicat aceleiaşi formaţii; două persoane se întâlnesc la acelaşi concurs; două persoane intră in aceeaşi zi, pe acelaşi site, fiind interesate de acelaşi  subiect, vrând să urmeze acelaşi lucru în viaţă, împărtăşind aceeaşi  zi de naştere. Şi astfel, aşa se nasc prietenii. Prietenii care ne  pot schimba modul de percepţie asupra unor lucruri, prietenii care ne dau peste cap  viaţa, lucrurile în care credeam. Prietenii care ajung să doară dar la care nu putem renunţa , cre ne fac oameni mai buni. 

   Cine ştie câte astfel de coincidenţe mai sunt? Poate ca cineva a murit din cauza unei coincidenţe , poate ca altcineva şi-a găsit sufletul pereche...Oamenii nu pun mare preţ pe lucrurile acestea aparent mărunte şi când realizează ce li se întâmplă cu adevărat, nu ştiu cum să reacţioneze. Unii le ignoră, ignoră şansa ce li se iveşte, alţii au parte de experienţe inedite datorită unei coincidenţe careia i-a dat o importanţă de proporţii.

 Gândiţi-vă: persoana la care ţineţi cel mai mult, cum aţi cunoscut-o? Şi veţi realiza că probabil întâmplător.

 Trebuie să încetăm să mai spunem că  viaţa nu ne dă nicio şansă de a face ceva special  pentru că realitatea este că noi, prin natura noastră, reducem acea şansă la minimum,  o distrugem, îi spulberăm orice urmă a existenţei prin natura noastră de persoane pesimiste, care încearcă , speră ca lucrurile să se schimbe, însă fără a face vreun efort pentru asta. Noi suntem  vinovaţi de suferinţa noastră,  însă dăm vina pe alţii, noi aşteptăm o oportunitate de a ne schimba, însă îi facem cu mâna în timp ce trece pe langa noi.Noi suntem cei care trebuie să păstreze echilibrul.Noi. 

Dar oamenii sunt prea fricoşi,  preferă să trăiască in aceeşi rutină mizerabilă, doar pentru că le este teamă să fie diferiţi de restul. 

Păcat! Oamenii sunt o rasă admirabilă dacă le înlături aroganţa, furia, ura, dispreţul....Sunt capabili să iubească cea mai mică creatură, să evolueze până la stadiul de genii, să inventeze tehnologii nemaiauzite până acum, oamenii pot fi atât de curioşi încât pot renunţa la propriul statul social pentru a învăţa mai multe despre un grup de gorile sau despre un trib nedescoperit din Africa. Oamenii se pot adapta perfect la orice condiţie climatică dacă au suficent timp, oamenii pot căuta informaţii despre strămoşii lor ,informaţii de acum mii de ani. Dar cu toate astea..sunt fricoşi, le pasă de mica lor societate imperfectă mai mult decât de şansele pe care viaţa le-o oferă. Sunt materialişti şi când realizează că au greşit, renunţă  la ideea de a mai  îndrepta ceva. Oamenii nu cred  în coincidenăţe, oamenii nu cred în şanse oferite de viaţă, oamenii sunt incredibil...de ignoranţi.

H.I.M. - "Right here in my arms"