Mel Torme - "I`m coming home baby"
Se spune ca a venit primavara. Da, ok, pomii au inflorit, totul este absolut superb afara si imi amintesc de filmele japoneze in care sakura zboara pe deasupra capurilor samurailor. Iarba este verde si straluceste de viata, uneori ma uit in fata si imi amintesc de muntii ascutiti ai Chinei . Imi place sa privesc spre padure, sa ma bucur ca sunt intr-un oras in care, in ciuda unor mentalitati inguste, macar ma pot bucura de natura. Acum o saptamana admiram niste stanci si raul. In jur mirosea a sarat, imi amintea de mare, iar in orizont cerul rosiatic isi impreuna nuantele cu cele ale padurii. Totul era mirific, totul pana cand a venit un barbat in spatele meu. Mi-am dat seama ca va crede probabil ca vreau sa ma sinucid. Asa a si fost. Eram fascinata de claritatea apei, voiam sa stiu cat de rece e si am bagat mana in apa sa-mi potolesc curiozitatea. Atunci el m-a intrebat cu o fata nedumerita ce fac acolo. I-am explicat ca peisajul e extraordinar si ca il admirab, iar apoi m-am intors si am plecat , pentru ca fata lui nu-mi exprima convingere.
Nu inteleg de ce oamenii trebuie sa fie niste observatori atat de rai. Suntem atat de obisnuiti cu ceea ce avem in jurul nostru, incat uitam sa ne bucuram de frumusetea unui loc. Eu , probabil ma voi satura de orasul asta. Imi doresc sa cutreier lumea, sa cunosc culturi, sa intalnesc oameni minunati si sa am ce povesti cand ajung acasa, insa niciodata nu as vinde apartamenul din orasul natal, pentru ca locul acesta e superb, e ...natural, e curat. Nu trebuie neaparat sa stau tot timpul inconjurata de oameni, exista parcul, exista dealurile! Nu inteleg de ce oamenii nu se mai pot bucura de frumusetea unui obiect de arta cumparat in tinerete, doar pentru ca nu nou, de cusatura unei haine, doar pentru ca nu e la moda, de rasaritul soarelui, doar pentru ca sunt grabiti. Traim in fuga, ne gandim doar la viitor, nu stim ce vrem acum. Acum traim, trecutul este trecut si da, trebuie sa cantarim foarte bine propriile noastre actiuni, insa nu putem da timpul inapoi si nici nu putem prezice viitorul. Asa ca , de ce sa ma trag de par si sa ma dau cu capul de pereti pentru ca nu am returnat o carte, pentru ca am avut nota scazuta la purtare, pentru ca voi da bacul, pentru ca voi da admiterea l a facultate, in loc sa cantaresc totul cu calm si sa incerc sa gasesc o solutie fara sa am probleme psihice din cauza stresului?
Oamenii nu mai stiu ce e frumosul. Ma enerveaza, ii dispretuiesc pe indiferenti.Am intalnit multi si nu am reusit sa le schimb mentalitatea. Incercam sa le tin predici despre natura, despre frumusetea vietii. Dispretuiesc oamenii ce se dispretuiesc. Le dispretuiesc lipsa de incredre, pentru ca majoritatea -mai sunt si acei inculti, care o tin doar pe-alor, insa aceea e o categorie cu totul diferita - sunt, defapt, extraordinar de frumosi. Fiecare au povesti diferite, fiecare au tragedii, planuri, sperante, pasiuni, lucruri pe care si-au dorit sa le faca, lucruri pe care si le doresc, locuri pe care ar vrea poate sa le viziteze, sau un motiv intemeiat pentru a ramane acasa. Au amintiri coplesitoare si au intalnit la randul lor, oameni frumosi . Unii au interese fascinante si incearca sa le impartaseasca cu altii, unii au citit carti superbe ce le-au dat o noua perspectiva asupra vietii, unii au invatat ceea ce altora le repugna si lista continua la nesfarsit. De ce sa te dispretuiesti cand ai atatea calitati, atatea amintiri si vise? Esti un om extraordinar, esti o multitudine de atitudini, de influente, de opinii, de posibilie laturi , de idealuri , de sperante, de dezamagiri , de povesti neimplinite, de tragedii, de obstacole, de reusite, de ceea ce s-ar putea sa reuseasca! Noi, oamenii, sunt mai mari decat credem , insa ne dispretuim pentru ca un defect e predominant unei calitati. Un defect dintr-o mie de calitati si noi ne dispretuim petru asta. Da, tristetea e fascinanta, tristetea e reala, e creatoare, e mult mai complexa decat fericirea. Melancolia, mizeria, sa nasc din adevar, iar fericirea doar din iluzii, din nebunii pe moment, dintr-o explozie de senzatii trecatore, insa acesta nu e un motiv pentru a-ti dori sa ramai indiferent.
Invata . Invata totul, orice. Vorbeste cu oricine, fa-le sa -ti povesteasca cat mai mult, pentru ca acestea sunt adevaratele amintiri: locurile in care ai calatorit, oamenii pe care i-ai intalnit, mancarurile pe care le-ai gustat, arta admirata , melodiile auzite, nu cate masini ai avut si cum ai fost la coafor! Nu fii un om superficial, pentru ca altfel nu mai meriti statutul de om. Nu iti fa viata mizera cand defapt, e un rai. Nu te considera un cersetor cand esti un rege.
Metallica - "The unforgiven II "
