Ooomph! feat. Nina Hagen - "Fieber"
Sunt obosita, ursc scarile greu si ajung in sfarsit in fata usii. O fata blonda cu ochi mari, albastri si par carliontat deschide usa uitandu-se fix la mine.O cunosc, dar a crescut.Ma intreb cand a trecut timpul atat de repede. Curand sunt trezita din reverie si imi dau seama ca aceea e clasa mea si ca noi nu suntem colege.Ma ridic de pe podea si ma uit pe usa.Scrie XII A.Ma uit la urmatoarea si e aceeasi poveste. Inca doua usi la rand au aceeasi placuta.Mi se pare ceva straniu si realizez ca nu sunt la etajul la care trebuie si decid sa cobor.Ciudat, in realitate ar fi fost cu un etaj mai sus.Pe scari e un baiat care se uita ciudat la mine, acuzator, nu ma scapa din ochi cand ma prind de balustrata. Incepe sa rada si sa se micsoreze, e ca si cand timpul s-ar da inapoi , el revedenind un copil.Se prinde de balustrada si rade de privirea mea speriata.Scarile devin asemenea tablelor de sah si incep sa se miste. Cad etaje, scarile se fac praf si balustrada incepe sa se miste.Tip in mintea mea in timp ce incerc sa trec pe alte scari, sa cobor, sa scap, dar nu pot. Sute de elevi cu aceeasi privire ingrozitoare pe chip vin spre mine.Sunt asemenea unor zombie, controlati de ceva ce nu pot intelege. Dintr-o data, cadrul se schimba. Sunt intr-o biblioteca cu cateva colege. E stranie si pare veche: rafturile sunt pline ochi de carti prafuite , masa e asemenea celor din secolul XV iar in fata unora din rafturi e o fantana in care fierbe ceva violet.. Cautam un leac, ceva care sa ne aduca la normal si gasim o carte in care e trecuta o potiune.Nu imi amintesc decat ca scria de coada de soparla si sange...Luam un pahar si bem din acea fantana, dar nu apuc sa vad ce se intampla.Poate ca am scapat....
Ajung in apropierea unui pod rupt, sunt in apa murdara de noroi si imi este teama pentru ca nu stiu sa inot. Tip dupa ajutor si un barbat mai scund decat mine, brunet si cu un chip placut vine sa ma ajute. Vrea sa ma duca la mal dar ma ridic in picioare cand realizez ca apa nu e adanca. Ma uit de partea cealalta a malului si observ ca e un festival. Stiu podul acesta, imi apare in multe vise.Niciodata nu e perfect dar mereu e intreg, mereu sunt pe el, mereu...il trec.
Incep sa merg si ajung pe o carare noroioasa.Urc dealul si observ ca am un rucsac in spate.Sunt foarte binedispusa dar imi este teama ca am auzit ca acolo unde sunt exista lupi. Merg pe o carare si pe partea stanca e multa vita de vie ofilita si banuiesc ca e toamna Ajung la o pesterea mica si intru in ea. In fata mea e un altar scluptat in piatra...nu seamana cu unul dar eu stiu ca la asta serveste.Nu e frig si nu simt decat liniste dar totusi ...regret.Ma simt aproape de El, ma simt de parca as putea comunica cu El si regret ca i-am negat existenta atata timp.Observ un bazin mic in care se reflecta luna.E plina si inconjurata de milioane de stele care se vad perfect.Atunci imi dau seama ca trebuie sa plec, nu vreau sa prind ora 12 acolo, nu vreau sa vina Lupul Alb...
29 februarie 2012
12 februarie 2012
Greata
Ma simt rau.Si nu e un rau fizic, greata asta vine din interior, de la prea mult gandit. Trebuie sa incetez sa ma intreb "Si daca deranjez?".Nimeni nu moare de la un salut, nu?Asta este, nu stiam ca e ocupat/a.Imi cer scuze si gata.Dar macar salut, dar macar nu mai simt greata asta ca-mi macina stomacul.
Urasc sa duc dorul cuiva si asta se intampla destul de des. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, sau mi-e dor sa vad pe cineva sau mi-e dor sa stiu daca acel "cineva" s-a schimbat, daca timpul a trecut atat de mult pe cat cred eu.
Gandesc prea mult.Da, despic firul in 4 si in loc sa ma gandesc din doua perspective, ma gandesc la inca 5. Eu ii acuz pe altii ca gandesc pentru mine dar se pare ca si eu gandesc pentru altii. Stiu ce parere au despre mine din perspectiva mea.Presupun ca niciodata nu voi sti cu adevarat pana nu voi intreba...Si daca se va adeveri?Eh, macar am incercat.
E ciudat.Ciudat cum alti oameni sunt pentru mine ceea ce nu voi fi niciodata pentru ei.E putin cam crud cum soarta decide sa ne faca sa impartim oamenii pe categorii.Apoi sa ne faca sa incepem sa gandim. Uneori imi doresc sa fac primul lucru care-mi trece prin minte cand ma gandesc la ceva sau la cineva. Nu sunt sigura daca asta ar fi prostie sau curaj.
Ah...presuspun ca greata asta nu va trece.nu? Nici grija, nici gandurile. Vor sta acolo, pana cand eu invat sa ma schimb.Stiu ca lucruile nu sunt nici pe departe asa cum cred eu ca sunt, dar sentimentul asta e atat de real incat e greu sa-l ignor.
Nu suna ca si cand as vorbi eu.Suna ca si cand m-as plange si am spus ca nu voi mai face asta.Dar nu spun nimic concret.Sunt doar presupuneri, doar ganduri scrise care nu au nicio noima si care m-ar putea face sa scap de "piatra" asta care-mi sta pe inima.Poate...
Ar trebui sa-mi indrept atentia spre altceva. Un film.Ceva horror poate.Sau "Dr.House". Macar stiu la ce sa ma astept de la ele.
Urasc sa duc dorul cuiva si asta se intampla destul de des. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, sau mi-e dor sa vad pe cineva sau mi-e dor sa stiu daca acel "cineva" s-a schimbat, daca timpul a trecut atat de mult pe cat cred eu.
Gandesc prea mult.Da, despic firul in 4 si in loc sa ma gandesc din doua perspective, ma gandesc la inca 5. Eu ii acuz pe altii ca gandesc pentru mine dar se pare ca si eu gandesc pentru altii. Stiu ce parere au despre mine din perspectiva mea.Presupun ca niciodata nu voi sti cu adevarat pana nu voi intreba...Si daca se va adeveri?Eh, macar am incercat.
E ciudat.Ciudat cum alti oameni sunt pentru mine ceea ce nu voi fi niciodata pentru ei.E putin cam crud cum soarta decide sa ne faca sa impartim oamenii pe categorii.Apoi sa ne faca sa incepem sa gandim. Uneori imi doresc sa fac primul lucru care-mi trece prin minte cand ma gandesc la ceva sau la cineva. Nu sunt sigura daca asta ar fi prostie sau curaj.
Ah...presuspun ca greata asta nu va trece.nu? Nici grija, nici gandurile. Vor sta acolo, pana cand eu invat sa ma schimb.Stiu ca lucruile nu sunt nici pe departe asa cum cred eu ca sunt, dar sentimentul asta e atat de real incat e greu sa-l ignor.
Nu suna ca si cand as vorbi eu.Suna ca si cand m-as plange si am spus ca nu voi mai face asta.Dar nu spun nimic concret.Sunt doar presupuneri, doar ganduri scrise care nu au nicio noima si care m-ar putea face sa scap de "piatra" asta care-mi sta pe inima.Poate...
Ar trebui sa-mi indrept atentia spre altceva. Un film.Ceva horror poate.Sau "Dr.House". Macar stiu la ce sa ma astept de la ele.
9 februarie 2012
It`s arma-goddamn-mother-fucking-geddon!
Marilyn Manson - "Personal Jesus"
Hai sa ne gandim putin la lumea in care traim: blocuri gri, comuniste in care stau porci grasi in fata televizorului cu parul crescandu-le pe corp incat mai au putin si seamna cu niste maimute. Ketchupul le curge din coltul gurii si ochii le sunt deja inrositi de la statul si privitul de filme porno pentru ca nu-si permit altceva!
Eleve de liceu care incep sa semene cu niste figurine din ceara, cu fuste scurte si corpul plin de celulita , cu colaci in jurul burtii, "fete de rate", placuite si blonzite.Stau intr-o clasa in care miroase a bocani nespalati, hamburgeri si transpiratie.Apoi se duc inapoi acasa si stau vreo cateva ore pe Facebook gandindu-se la curva care se fute cu ala-caruia-nu-ii-va-spune-niciodata-ca-il-place-din-lasitate-sau-orgoliu.
Cand stau si ma gandesc la ce e in jurul nostru imi vine un tablou ciudat in minte: doi oameni cu capete de porci au ate legate de degete si ii controleaza pe altii cu capete de peste, care ii controleaza pe cei cu capete de boi, care ii controleaza pe cei cu capete de caine, care nu controleaza nimic. Imi imaginez cladiri deasupra carora sunt nori plumburii.In jur se simte un miros intepator care vine de la fabricile care au ajuns sa faca experimente pe oameni.Pot vedea asta pentru ca oamenii se tin de nas.
Din apartamente iese noroi, geamurile sunt manjite ,prafuite, panze de paianjeni se revarsa metrii la rand. La iesirea din bloc, sunt aurolaci care trag pe nas ce mai gasesc.Din pacate pentru ei, drogurile bune au fost deja consumate de miliardarii care sunt stresati ca le-ar putea fi furati banii, de celebritati si de guvern. Alea bunisoare de bancheri si de patroni.Alea mai rele de angajatii care castiga zeci de milioane pe luna dar nu le ajung banii pentru ca i-au cheltuit pe jocuri de noroc si prostituate. Somerii si cei platiti prost sunt, bineinteles, aurolacii.Astora nu le mai ramane decat prenandez.
Inca o chestie pe care o vad sunt copii care au crescuti pe ei spini, coarne, vene iesite inafara, copii din care ies fum.Acei copii care ar fi fost buni de aruncat in canale. Why not to tear apart a woman`s heart?Why not to tear her child apart?This world has nothing good to offer them.Nothing but mud and dust. Nothing but sadness and cold.Nothing but grey and old.
Why not fuck and kill? Get AIDS, fuck, get her pregnant, give ger aids, kill her baby, kill her than fuck again and die,
We shoul get out in the street and scream until our lungs burst , until we feel our throats burning like the depths of hell, we should sing, we should wish to" BREAK FREE". We shoul tear the chains apart, open our eyes, take off our animal heads, get out of the shit we`re in!
Nothing but mud.Mud in wich lay old people.Our grandparents, our parents, the future us.
Dust. Teenagers covered by dust.But they are free! They can be whoever they want to be.They are nothing but maggots yet, living on the parnets` back. They can get drunk and smoke pot without anyone telling them anything. They don`t give a shit about their parnets` opinions anyway. They beat up their parents and then kiss them and ask for money. They dream of MILFS. They are the normal kids, the rockers, the punkers, the gothics, the emos, the Japanese, the Americans, the Africans. us!
They are the Christians, the Atheists, the Satanists, the Nihilists, the the the the the...! Thsoe who wonder, those who don`t give a damn.Those who hope for a better world.Those who commit suicide.
Nimic nu mai e apreciat in ziua de astazi.Incep sa cred din ce in ce mai mult ca viziunea lui Emil Cioran asupra lumii e impartasita de mai multi oameni decat as fi crezut. Ar fi in stare sa descrie un trandafir ca fiind un rahat. Hai sa zicem, poate dragostea mai merge descrisa ca un rahat, poate ca viata in general, dar de ce dracu nu apreciaza arta?
Una din formele mele favorite de arta este arta grotescului [nu stiu daca asa se numeste, doar asta vad eu.] :un candelabru construit din cranii, de exemplu.
De ce nimeni nu acorda importanta si partii urate din viata si sa incerce sa o considere frumoasa? Pe langa un rasarit de soare, roua de pe un crin, zambetul unui copil, mai e si semi-intunericul dintr-o camera, un corp al unei balerine,plin de rani, de oase iesite inafara, Ridurile de pe fata unei femei batrane, Bataturile de pe mainile unui culagator,noroiul dintr-o balta...
Animale.Am vrea sa fim animale.Nu suntem altceva decat niste mici viermi care spera totusi ca sunt omizi si ca vor evolua.Avem valuri pe ochi.Avem catuse legate de maini, Ne ies gandaci din guri.Ne ies fire albe din cap si mizerii din creier.Mainile noastre nu mai creeaza decat paianjeni.
*Hold a prayerful smile for the picture *
Motherfuckers never liked me then
And they sure won't like me now
Try to drag me down in your cliche
You fake your picture, fake your face
So I find all my pleasure in your misery, yeah
["Better of two evils" - M.M.]
Hai sa ne gandim putin la lumea in care traim: blocuri gri, comuniste in care stau porci grasi in fata televizorului cu parul crescandu-le pe corp incat mai au putin si seamna cu niste maimute. Ketchupul le curge din coltul gurii si ochii le sunt deja inrositi de la statul si privitul de filme porno pentru ca nu-si permit altceva!
Eleve de liceu care incep sa semene cu niste figurine din ceara, cu fuste scurte si corpul plin de celulita , cu colaci in jurul burtii, "fete de rate", placuite si blonzite.Stau intr-o clasa in care miroase a bocani nespalati, hamburgeri si transpiratie.Apoi se duc inapoi acasa si stau vreo cateva ore pe Facebook gandindu-se la curva care se fute cu ala-caruia-nu-ii-va-spune-niciodata-ca-il-place-din-lasitate-sau-orgoliu.
Cand stau si ma gandesc la ce e in jurul nostru imi vine un tablou ciudat in minte: doi oameni cu capete de porci au ate legate de degete si ii controleaza pe altii cu capete de peste, care ii controleaza pe cei cu capete de boi, care ii controleaza pe cei cu capete de caine, care nu controleaza nimic. Imi imaginez cladiri deasupra carora sunt nori plumburii.In jur se simte un miros intepator care vine de la fabricile care au ajuns sa faca experimente pe oameni.Pot vedea asta pentru ca oamenii se tin de nas.
Din apartamente iese noroi, geamurile sunt manjite ,prafuite, panze de paianjeni se revarsa metrii la rand. La iesirea din bloc, sunt aurolaci care trag pe nas ce mai gasesc.Din pacate pentru ei, drogurile bune au fost deja consumate de miliardarii care sunt stresati ca le-ar putea fi furati banii, de celebritati si de guvern. Alea bunisoare de bancheri si de patroni.Alea mai rele de angajatii care castiga zeci de milioane pe luna dar nu le ajung banii pentru ca i-au cheltuit pe jocuri de noroc si prostituate. Somerii si cei platiti prost sunt, bineinteles, aurolacii.Astora nu le mai ramane decat prenandez.
Inca o chestie pe care o vad sunt copii care au crescuti pe ei spini, coarne, vene iesite inafara, copii din care ies fum.Acei copii care ar fi fost buni de aruncat in canale. Why not to tear apart a woman`s heart?Why not to tear her child apart?This world has nothing good to offer them.Nothing but mud and dust. Nothing but sadness and cold.Nothing but grey and old.
Why not fuck and kill? Get AIDS, fuck, get her pregnant, give ger aids, kill her baby, kill her than fuck again and die,
We shoul get out in the street and scream until our lungs burst , until we feel our throats burning like the depths of hell, we should sing, we should wish to" BREAK FREE". We shoul tear the chains apart, open our eyes, take off our animal heads, get out of the shit we`re in!
Nothing but mud.Mud in wich lay old people.Our grandparents, our parents, the future us.
Dust. Teenagers covered by dust.But they are free! They can be whoever they want to be.They are nothing but maggots yet, living on the parnets` back. They can get drunk and smoke pot without anyone telling them anything. They don`t give a shit about their parnets` opinions anyway. They beat up their parents and then kiss them and ask for money. They dream of MILFS. They are the normal kids, the rockers, the punkers, the gothics, the emos, the Japanese, the Americans, the Africans. us!
They are the Christians, the Atheists, the Satanists, the Nihilists, the the the the the...! Thsoe who wonder, those who don`t give a damn.Those who hope for a better world.Those who commit suicide.
Nimic nu mai e apreciat in ziua de astazi.Incep sa cred din ce in ce mai mult ca viziunea lui Emil Cioran asupra lumii e impartasita de mai multi oameni decat as fi crezut. Ar fi in stare sa descrie un trandafir ca fiind un rahat. Hai sa zicem, poate dragostea mai merge descrisa ca un rahat, poate ca viata in general, dar de ce dracu nu apreciaza arta?
Una din formele mele favorite de arta este arta grotescului [nu stiu daca asa se numeste, doar asta vad eu.] :un candelabru construit din cranii, de exemplu.
De ce nimeni nu acorda importanta si partii urate din viata si sa incerce sa o considere frumoasa? Pe langa un rasarit de soare, roua de pe un crin, zambetul unui copil, mai e si semi-intunericul dintr-o camera, un corp al unei balerine,plin de rani, de oase iesite inafara, Ridurile de pe fata unei femei batrane, Bataturile de pe mainile unui culagator,noroiul dintr-o balta...
Animale.Am vrea sa fim animale.Nu suntem altceva decat niste mici viermi care spera totusi ca sunt omizi si ca vor evolua.Avem valuri pe ochi.Avem catuse legate de maini, Ne ies gandaci din guri.Ne ies fire albe din cap si mizerii din creier.Mainile noastre nu mai creeaza decat paianjeni.
*Hold a prayerful smile for the picture *
Motherfuckers never liked me then
And they sure won't like me now
Try to drag me down in your cliche
You fake your picture, fake your face
So I find all my pleasure in your misery, yeah
["Better of two evils" - M.M.]
Nu, inca imi place viata, inca imi place frumosul, inca imi plac oamenii, dar uneori nu strica sa mai acorzi importanta si partii gri din viata , pentur ca poti gasi si acolo frumusete.
To sum up, it`s arma-goddamn-mother-fucking-geddon!!! [asa a inceput totul, de la o melodie de M.M.]
8 februarie 2012
"Why would you do such a thing..."
"to your vulnerable and in need of love soul?"
"No Iiiiiiii don`t wanna fall in love" :))
Funny, isn`t it?
Are you still in schock?Can you believe it?
I miss my old heart.I miss my iced blood, my stone heart, my expretionless face, my forced smile, my dark eyes.
I don`t want to fall.I don`t want to walk with the stream. I don`t want to feel anymore that I am separated from my body, sleeping.... unable to think.
Maybe I`m sick.
Eths - "Crucifere"
Hmmm...I don`t give a damn.I know that there are people , friends of mine who know about the existence of this blog [I told them! :))] but I will speak my mind.
So, the thing is: I have changed.All of a sudden, I`m diffrent.I`m more open mindwed- a little bit too much I would say, compared to my old self.I`m not vulnerable.I`m laughing at myself in my face, and in her face.
I still like the same ...things.I haven`t chanegd my habbits.
I`m the same, I`ll be the same, no matter what.I still hate pink and I`m not girly. I have just melted...a little. I kind off like it. I think...
Si, A., sufletul meu nu e "vulnerable and in need of love" :)) I`m a fucking aquarius! We are nazis! :))
"No Iiiiiiii don`t wanna fall in love" :))
Funny, isn`t it?
Are you still in schock?Can you believe it?
I miss my old heart.I miss my iced blood, my stone heart, my expretionless face, my forced smile, my dark eyes.
I don`t want to fall.I don`t want to walk with the stream. I don`t want to feel anymore that I am separated from my body, sleeping.... unable to think.
Maybe I`m sick.
Eths - "Crucifere"
Hmmm...I don`t give a damn.I know that there are people , friends of mine who know about the existence of this blog [I told them! :))] but I will speak my mind.
So, the thing is: I have changed.All of a sudden, I`m diffrent.I`m more open mindwed- a little bit too much I would say, compared to my old self.I`m not vulnerable.I`m laughing at myself in my face, and in her face.
I still like the same ...things.I haven`t chanegd my habbits.
I`m the same, I`ll be the same, no matter what.I still hate pink and I`m not girly. I have just melted...a little. I kind off like it. I think...
Si, A., sufletul meu nu e "vulnerable and in need of love" :)) I`m a fucking aquarius! We are nazis! :))
6 februarie 2012
Putting holes in happiness
Marilyn Manson - "Putting holes in happiness"
Pasi nostri murmurand cand ating zapada, frigul care ne face sa ne simtim oameni din nou, orasul care pare luminat de flacara unei lumanari si cerul, aprins, rosu, amenintator, imens, urmarindu-ne secunda cu secunda.
Nu realizez prea mult ce fac in momentul acela.Vorbeste, eu o ascult, incerc sa ii dau sfaturi si ma doare suferinta ei.Ea e stresata, grabita, absenta, rece si totusi...atat de apropiata mie in acel moment...
Trec oameni, asemeni umbrelor, fiecare gandindu-se la mai multe lucruri nocive, la cum sa supravietuiasca, la cum sa scape de frig....ea la cum sa scape de probleme, numai eu admir luminile,ne ascult pasii, studiez gheata, fumul, albastrul infinit ce se metamorfozeza intr-un gri spalacit, ca si cum cerul ar fi acoperit de o panza, ca si cand noi nu ar trebui sa il vedem, sa avem acces la el.
Oare de ce ne este teama uneori sa recunoastem cine suntem, sa ne strigam cu voce tare greselile, sa ne cerem iertare?Oare e mai usor sa traiesti o viata de damnat decat o clipa, dupa care stii ca ar veni fericirea?Ne complicam..poate ca ne meritam soarta....incapacitatea de a ne rapara greselile...
S-a terminat.Ne indreptam inapoi, spre rutina.Ma intalnesc cu un chip cunoscut, unul plin de probleme, ca toate celalte, unul pe care il admir si ma bucur.As fi vrut sa stam mai mult de vorba, dar timpul si frigul cel putin mie nu imi permite.
Sunt acasa.Melodia lui Marilyn Manson inca imi alearga prin cap.Da, Marilyn Manson cel briliant, cel psihopat, cel relaxant, cel invoirator, cel de neinteles a carui muzica o admir atat de mult.Ma face sa vad lucrurile diferit, ma face sa filozofesz muzica lui.
Poate ca de asta ma intalnesc destul de des cu acelasi subiect: moartea. Oare merita? Oare merita sa traiesti pentru altcineva ca dupa aceea sa iti doresti sa mori, atunci cand il pierzi?Ce sens are sa gasesti in altii motive de a trai cand le poti gasi in tine?Si sunt infinite!Inteleg, dar nu vreau sa accept... Nu vreau sa ma gandesc ca sunt unii oameni care ar renunta la ei pentru altii, ca dupa aceea sa o ia de la capat, sa uite de cel iubit cand mor, sa traiasca o noua viata in care s-ar atasa din nou si sa gandeasca la fel!
Astazi nu va mai fi rutina.Astazi citesc din "Exorcistul" si ma uit la "Sweeny Todd." Astazi imi scriu si mananc bine.M-am zgariat si sangele mi s-a uscat pe deget.Mainile mele miros a tutun. Mmm...gust de sange cu tutun...
Astazi sunt din nou, ca in oricare alta zi, extraordinar de fericita, din motive neintelese de nimeni, nici macar de mine. :)
Marilyn Manson - The man that you fear
Pasi nostri murmurand cand ating zapada, frigul care ne face sa ne simtim oameni din nou, orasul care pare luminat de flacara unei lumanari si cerul, aprins, rosu, amenintator, imens, urmarindu-ne secunda cu secunda.
Nu realizez prea mult ce fac in momentul acela.Vorbeste, eu o ascult, incerc sa ii dau sfaturi si ma doare suferinta ei.Ea e stresata, grabita, absenta, rece si totusi...atat de apropiata mie in acel moment...
Trec oameni, asemeni umbrelor, fiecare gandindu-se la mai multe lucruri nocive, la cum sa supravietuiasca, la cum sa scape de frig....ea la cum sa scape de probleme, numai eu admir luminile,ne ascult pasii, studiez gheata, fumul, albastrul infinit ce se metamorfozeza intr-un gri spalacit, ca si cum cerul ar fi acoperit de o panza, ca si cand noi nu ar trebui sa il vedem, sa avem acces la el.
Oare de ce ne este teama uneori sa recunoastem cine suntem, sa ne strigam cu voce tare greselile, sa ne cerem iertare?Oare e mai usor sa traiesti o viata de damnat decat o clipa, dupa care stii ca ar veni fericirea?Ne complicam..poate ca ne meritam soarta....incapacitatea de a ne rapara greselile...
S-a terminat.Ne indreptam inapoi, spre rutina.Ma intalnesc cu un chip cunoscut, unul plin de probleme, ca toate celalte, unul pe care il admir si ma bucur.As fi vrut sa stam mai mult de vorba, dar timpul si frigul cel putin mie nu imi permite.
Sunt acasa.Melodia lui Marilyn Manson inca imi alearga prin cap.Da, Marilyn Manson cel briliant, cel psihopat, cel relaxant, cel invoirator, cel de neinteles a carui muzica o admir atat de mult.Ma face sa vad lucrurile diferit, ma face sa filozofesz muzica lui.
Poate ca de asta ma intalnesc destul de des cu acelasi subiect: moartea. Oare merita? Oare merita sa traiesti pentru altcineva ca dupa aceea sa iti doresti sa mori, atunci cand il pierzi?Ce sens are sa gasesti in altii motive de a trai cand le poti gasi in tine?Si sunt infinite!Inteleg, dar nu vreau sa accept... Nu vreau sa ma gandesc ca sunt unii oameni care ar renunta la ei pentru altii, ca dupa aceea sa o ia de la capat, sa uite de cel iubit cand mor, sa traiasca o noua viata in care s-ar atasa din nou si sa gandeasca la fel!
Astazi nu va mai fi rutina.Astazi citesc din "Exorcistul" si ma uit la "Sweeny Todd." Astazi imi scriu si mananc bine.M-am zgariat si sangele mi s-a uscat pe deget.Mainile mele miros a tutun. Mmm...gust de sange cu tutun...
Astazi sunt din nou, ca in oricare alta zi, extraordinar de fericita, din motive neintelese de nimeni, nici macar de mine. :)
Marilyn Manson - The man that you fear
31 ianuarie 2012
My less anonymus blog
AC/DC - "Thunderstruck" live
Astazi am avut *si inca am* o stare foarte buna, euforica chiar.Am fost bine dispusa toata ziua, fara motiv.Starile astea sunt cele mai bune! <3. Si, tot de azi, blogul meu a devenit mai putin anonim pentru ca le-am dat la 3 colege din clasa.
Si poate ca voi veti citi asta, poate chiar astazi, si poate ca veti citi si din urma si doar voiam sa va spun ca unele postari nu mai sunt valabile pentru ca mi-am schimbat mentalitatea, da, in cateva luni.Am de aproape un an blogul asta si intre timp am cunoscut mai multi oameni, omaeni extraordinari la care, cum spuneam si in postarea anterioara, am vazut lucruri extraordinare si care mi-au devenit daca nu modele, macar exemple.
Da, nu ma mai plang, nu ma mai deschid, insa nu mai gandesc ca trebuie sa-ti rezolvi singur problemele, pentru ca nu mi se pare ca mai am probleme, de niciun fel.Defapt...niciodata nu am avut cine stie ce dificultati.Si am devenit mai ambitioasa, chiar daca nu se vede.
*
M-am gandit sa ma apuc de citit filosofie, ca si asa imi doresc sa fac asta de ceva timp si mi se pare ca anumite parti din gandirea mea corespund cu anumite concepte filosofice.M-am dus la biblioteca oraseneasca sa imprumut o carte de Emil Cioran. pentru ca la noi in liceu nu este decat un exemplar acre e deja imprumutat *ma intreb daca sunt atat de "daunatoare" cartile astea incat bilbiotecara, directoarea sau cine mai e, se tem sa lase cartile la dispozitia elevilor :))* .Bineinteles, imi trebuia buletinul si, bineinteles, nu il gasesc...din nou :)).
E un concept in filosofie ceva de genul : zeii nu existata si dupa moarte, sufletul se reincarneaza in alt organism si omul este stapanul destinului pentru ca doar el intervine asupra destinului si el il poate controla fara ajutorul divinitatii, Eh, cam asa cred si eu, doar ca in ultima vreme credina mea in reincarnare s-a cam stins, de cand am inceput sa cred mai degraba in alte dimensiuni, in acele lumi pe care le putem vedea cu ajutorul celui de- al treilea ochi.
Ma gandeam astazi ca exact asa e: ca noi credem cu putere in ceva, in Dumnezeu, de exemplu si ne rugam lui sa ne indeplineacsa o dorinta *pentru ca pana la urma, nu conteaza cu ce are legatura ceea ce vrem, tot dorinta e* incat, prin puterea gandului nostru, acel lucru se impluneste. Daca imi amintesc eu bine, era un cittat de genul "Daca ai credinta poti muta si muntii din loc".Nu cumva se refera la puterea gandului? Ca doar printr-un gand noi putem face ceea ce dorim, daca este destul de puternic? Exact asa cum fac calugarii tibetani care reusesc sa materializeze obiecte si chiar persoane [!].
Mi se pare ca m-am abatut cam mult de la subiect.Aveam o idee in minte cand am inceput sa scriu, dar presupun ca nu voi reusi niciodata sa scriu doar despre un lucru in postarile mele. Si, oricum, e mai interesanta postarea asta.
Imi voi sarbatori majoratul acasa, *apropo de postari vechi, am una in care ziceam ca nu pot sa sarbatoresc intr-un loc restrans, doar cu prieteni apropiati si rock* cu prieteni apropiati, rock si folk! :P<3. Si de abia astept! Acum, daca ar fi dupa mine, as invita o groaza de oameni...ma rog...o groaza... cel putin cei pe care ii cunosc de putin timp si care mi se par OK :) Dar nu pot...e mi locul.Eh, ideea este ca nu trebuie sa-mi fac planuri pentru ca oricum nu vor fi niciodata asa cum ma gandesc eu ca vor fi.Si totusi...continui sa o fac.Continui sa imi imaginez lucruri si sa imi inchipui ca voi fi asa cum poate nu voi fi niciodata, cum mi-as dori sa fiu.
' Nu voi uita niciodata cuvintele mamei : "Ii voi spune cine VREI sa fi, nu cine ESTI.". Ma vor bantui pentru toata viata pentru ca stiu ca sunt cuvinte reale, care mi se potrivesc si care, de fiecare data cand vreau sa renunt la ceva ce imi doream cu adevarat, ma impiedica sa o fac. *Decat daca stiu ca intr-adevar nu sunt buna la asta....*
Daca ar fi sa ma multiplic, si fiecare "eu" sa apartina unei anumite perioade, sa le pun pe toate "eu" una langa alta si sa vorbesc cu ele, as face un roman din care ori nimeni nu ar intelege nimic pentru ca nu ar avea legatura intre ele capitolele, ori ar fi un best-seller pentru ca ar fi un fel de roman ...politist :)) in care cititorii ar trebui sa isi dea seama care sunt punctele comune intre capitole, sa isi dea seama de personalitatea personajului , cea pe care si-a construit-o peste ani,
Anyway , trebuie sa plec!
Astazi am avut *si inca am* o stare foarte buna, euforica chiar.Am fost bine dispusa toata ziua, fara motiv.Starile astea sunt cele mai bune! <3. Si, tot de azi, blogul meu a devenit mai putin anonim pentru ca le-am dat la 3 colege din clasa.
Si poate ca voi veti citi asta, poate chiar astazi, si poate ca veti citi si din urma si doar voiam sa va spun ca unele postari nu mai sunt valabile pentru ca mi-am schimbat mentalitatea, da, in cateva luni.Am de aproape un an blogul asta si intre timp am cunoscut mai multi oameni, omaeni extraordinari la care, cum spuneam si in postarea anterioara, am vazut lucruri extraordinare si care mi-au devenit daca nu modele, macar exemple.
Da, nu ma mai plang, nu ma mai deschid, insa nu mai gandesc ca trebuie sa-ti rezolvi singur problemele, pentru ca nu mi se pare ca mai am probleme, de niciun fel.Defapt...niciodata nu am avut cine stie ce dificultati.Si am devenit mai ambitioasa, chiar daca nu se vede.
*
M-am gandit sa ma apuc de citit filosofie, ca si asa imi doresc sa fac asta de ceva timp si mi se pare ca anumite parti din gandirea mea corespund cu anumite concepte filosofice.M-am dus la biblioteca oraseneasca sa imprumut o carte de Emil Cioran. pentru ca la noi in liceu nu este decat un exemplar acre e deja imprumutat *ma intreb daca sunt atat de "daunatoare" cartile astea incat bilbiotecara, directoarea sau cine mai e, se tem sa lase cartile la dispozitia elevilor :))* .Bineinteles, imi trebuia buletinul si, bineinteles, nu il gasesc...din nou :)).
E un concept in filosofie ceva de genul : zeii nu existata si dupa moarte, sufletul se reincarneaza in alt organism si omul este stapanul destinului pentru ca doar el intervine asupra destinului si el il poate controla fara ajutorul divinitatii, Eh, cam asa cred si eu, doar ca in ultima vreme credina mea in reincarnare s-a cam stins, de cand am inceput sa cred mai degraba in alte dimensiuni, in acele lumi pe care le putem vedea cu ajutorul celui de- al treilea ochi.
Ma gandeam astazi ca exact asa e: ca noi credem cu putere in ceva, in Dumnezeu, de exemplu si ne rugam lui sa ne indeplineacsa o dorinta *pentru ca pana la urma, nu conteaza cu ce are legatura ceea ce vrem, tot dorinta e* incat, prin puterea gandului nostru, acel lucru se impluneste. Daca imi amintesc eu bine, era un cittat de genul "Daca ai credinta poti muta si muntii din loc".Nu cumva se refera la puterea gandului? Ca doar printr-un gand noi putem face ceea ce dorim, daca este destul de puternic? Exact asa cum fac calugarii tibetani care reusesc sa materializeze obiecte si chiar persoane [!].
Mi se pare ca m-am abatut cam mult de la subiect.Aveam o idee in minte cand am inceput sa scriu, dar presupun ca nu voi reusi niciodata sa scriu doar despre un lucru in postarile mele. Si, oricum, e mai interesanta postarea asta.
Imi voi sarbatori majoratul acasa, *apropo de postari vechi, am una in care ziceam ca nu pot sa sarbatoresc intr-un loc restrans, doar cu prieteni apropiati si rock* cu prieteni apropiati, rock si folk! :P<3. Si de abia astept! Acum, daca ar fi dupa mine, as invita o groaza de oameni...ma rog...o groaza... cel putin cei pe care ii cunosc de putin timp si care mi se par OK :) Dar nu pot...e mi locul.Eh, ideea este ca nu trebuie sa-mi fac planuri pentru ca oricum nu vor fi niciodata asa cum ma gandesc eu ca vor fi.Si totusi...continui sa o fac.Continui sa imi imaginez lucruri si sa imi inchipui ca voi fi asa cum poate nu voi fi niciodata, cum mi-as dori sa fiu.
' Nu voi uita niciodata cuvintele mamei : "Ii voi spune cine VREI sa fi, nu cine ESTI.". Ma vor bantui pentru toata viata pentru ca stiu ca sunt cuvinte reale, care mi se potrivesc si care, de fiecare data cand vreau sa renunt la ceva ce imi doream cu adevarat, ma impiedica sa o fac. *Decat daca stiu ca intr-adevar nu sunt buna la asta....*
Daca ar fi sa ma multiplic, si fiecare "eu" sa apartina unei anumite perioade, sa le pun pe toate "eu" una langa alta si sa vorbesc cu ele, as face un roman din care ori nimeni nu ar intelege nimic pentru ca nu ar avea legatura intre ele capitolele, ori ar fi un best-seller pentru ca ar fi un fel de roman ...politist :)) in care cititorii ar trebui sa isi dea seama care sunt punctele comune intre capitole, sa isi dea seama de personalitatea personajului , cea pe care si-a construit-o peste ani,
Anyway , trebuie sa plec!
29 ianuarie 2012
Zombie
The Pretty Reckless - "Zombie"
Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni care incearca sa para ca nu sunt unul asemeni altuia, oameni care la prima vedere ai impresia ca sunt originali, care nu apartin niciuniu grup, care nu urmeaza regulile nimanui, dar int-ro zi desoperi ca defapt, toti facem parte dintr-o categorie.
Uneori stau si ma intreb daca nu cumva eu, in incercarea mea de a fi diferita, nu sunt mai influentata decat ar trebui de cei care fac parte din viata mea de zi cu zi.Uneori ma trezesc ca ma fortez sa fac anumite lucruri, sa socializez, ca mai incolo sa-mi dau seama ca mi-a facut placere si sa stau sa ma gandesc ce-a fost defapt in capul meu...ce e...
Ma voi duce la design, probabil ambiental pentru ca moda mi se pare o mare afacere, o chestie superficiala in care se pune accentul pe faima si bani si nu pe arta in sine, poate asa ma voi autoconvinge ca defapt nu sunt influentata mai mult decat ar trebui de ceilalti, imi voi da seama cum sunt si imi voi scoate la iveala latura aceea creativa.
Nu stiu de ce, dar oamenii imi spun ca sunt creativa, diferita, originala...nu stiu cum ajung ei la conlcuzia asta.O fi modul in care vorbesc?In care gandecs uneori?In care ma comport?! Sau poate faptul ca sunt mai mereu cu creionul in mana, sau simplul fapt ca sunt AERIANA. Dar mi se pare ca ma iau prea mult dupa ceilalti..da...asta e... N-am vrut s-o spun, mi-a fost frica s-o recunosc, pentru ca toata viata m-am ferit de asta, dar nu vreau sa dau inpoi.Sau poate...nu sunt eu obisnuita cu stilul asta de viata. In fond, nu gandesc ca ei, nu fac ceea ce fac ei ci incerc sa iau de la ei lucruile bune....Asta nu se cheama a copia.
I`m fine, m-am lamurit.Ah, scuze, uitasem ca mai sunt persoane care mai citesc blogul asta.Dar eu nu scriu pentru voi.Eu scriu pentru mine, eu gandesc...tastand, acum.Si in timpul asta ma gandesc la detaliile de pe covorul tesut de pe peretele din casa bunicilor.Acel covor pe care cel care l-a creeat a tesut pana si cea mai mica umbra, le-a scos in evidenta muschii magilor [era un covor cu nasterea lui Iisus] , lumina din jurul pruncului, cerul...totul. Ma gandesc la gratioasa patinatoare castigatoare a medaliei de argint, care are numai 24 de ani.La cum se misca pe gheata de parca ar fi dansat vals cu un duh, la emotia din privirea ei cand privea publicul, invartindu-se, ca si cand ar fi cazut fara oprire,la incordarea pe care trebuie sa o fi simtit de fiecare data cand patina ei atingea gheata si totusi... la zambetul pe care ni-l oferea noua, ca si cand ar fi fost stapana peste timp, peste lume...
Nu e ridicol cum ne lasam distrasi de cele mai insimnificative lucruri?Cum ne plictisim cu toate ca exista posibilitati infinite de a fi altceva, cu toate ca suntem capabili sa exceleam in aproape orice daca avem un bob de ambitie? Si totusi, ne lasam distrasi de tehnologie, de dorinta de putere, de lupta pentru supravietuire, de lupta imaginara pentru libertate [adevarul este ca suntem ca niste pesti intr-un acvariu care au impresia ca aceea este toata lumea lor si cand sar din acvariu, cred ca au reusit sa se impuna, ca au castigat lupta cu destinul]. Nu e ciudat cum oamenii mai bine s-ar duce intr-un club decat sa iasa pe deal, la un foc de tabara, cu chitari, sau la o plimbare nocturna, sau la un spectacol de balet sau de teatru?E...umilitor cat de mult am decazut.
Astazi am auzit ca exista un trib in Africa in care oamenii mai traiesc ca la inceput si , daca se ating de cineva din afara [ex europeni], iau un virus fatal si mor.Daca doar se ating!Va dati seama cat de intoxicati suntem?
...
Ma intorc la rutina.
Marilyn Masnon - "Come white" Genial om!
Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni care incearca sa para ca nu sunt unul asemeni altuia, oameni care la prima vedere ai impresia ca sunt originali, care nu apartin niciuniu grup, care nu urmeaza regulile nimanui, dar int-ro zi desoperi ca defapt, toti facem parte dintr-o categorie.
Uneori stau si ma intreb daca nu cumva eu, in incercarea mea de a fi diferita, nu sunt mai influentata decat ar trebui de cei care fac parte din viata mea de zi cu zi.Uneori ma trezesc ca ma fortez sa fac anumite lucruri, sa socializez, ca mai incolo sa-mi dau seama ca mi-a facut placere si sa stau sa ma gandesc ce-a fost defapt in capul meu...ce e...
Ma voi duce la design, probabil ambiental pentru ca moda mi se pare o mare afacere, o chestie superficiala in care se pune accentul pe faima si bani si nu pe arta in sine, poate asa ma voi autoconvinge ca defapt nu sunt influentata mai mult decat ar trebui de ceilalti, imi voi da seama cum sunt si imi voi scoate la iveala latura aceea creativa.
Nu stiu de ce, dar oamenii imi spun ca sunt creativa, diferita, originala...nu stiu cum ajung ei la conlcuzia asta.O fi modul in care vorbesc?In care gandecs uneori?In care ma comport?! Sau poate faptul ca sunt mai mereu cu creionul in mana, sau simplul fapt ca sunt AERIANA. Dar mi se pare ca ma iau prea mult dupa ceilalti..da...asta e... N-am vrut s-o spun, mi-a fost frica s-o recunosc, pentru ca toata viata m-am ferit de asta, dar nu vreau sa dau inpoi.Sau poate...nu sunt eu obisnuita cu stilul asta de viata. In fond, nu gandesc ca ei, nu fac ceea ce fac ei ci incerc sa iau de la ei lucruile bune....Asta nu se cheama a copia.
I`m fine, m-am lamurit.Ah, scuze, uitasem ca mai sunt persoane care mai citesc blogul asta.Dar eu nu scriu pentru voi.Eu scriu pentru mine, eu gandesc...tastand, acum.Si in timpul asta ma gandesc la detaliile de pe covorul tesut de pe peretele din casa bunicilor.Acel covor pe care cel care l-a creeat a tesut pana si cea mai mica umbra, le-a scos in evidenta muschii magilor [era un covor cu nasterea lui Iisus] , lumina din jurul pruncului, cerul...totul. Ma gandesc la gratioasa patinatoare castigatoare a medaliei de argint, care are numai 24 de ani.La cum se misca pe gheata de parca ar fi dansat vals cu un duh, la emotia din privirea ei cand privea publicul, invartindu-se, ca si cand ar fi cazut fara oprire,la incordarea pe care trebuie sa o fi simtit de fiecare data cand patina ei atingea gheata si totusi... la zambetul pe care ni-l oferea noua, ca si cand ar fi fost stapana peste timp, peste lume...
Nu e ridicol cum ne lasam distrasi de cele mai insimnificative lucruri?Cum ne plictisim cu toate ca exista posibilitati infinite de a fi altceva, cu toate ca suntem capabili sa exceleam in aproape orice daca avem un bob de ambitie? Si totusi, ne lasam distrasi de tehnologie, de dorinta de putere, de lupta pentru supravietuire, de lupta imaginara pentru libertate [adevarul este ca suntem ca niste pesti intr-un acvariu care au impresia ca aceea este toata lumea lor si cand sar din acvariu, cred ca au reusit sa se impuna, ca au castigat lupta cu destinul]. Nu e ciudat cum oamenii mai bine s-ar duce intr-un club decat sa iasa pe deal, la un foc de tabara, cu chitari, sau la o plimbare nocturna, sau la un spectacol de balet sau de teatru?E...umilitor cat de mult am decazut.
Astazi am auzit ca exista un trib in Africa in care oamenii mai traiesc ca la inceput si , daca se ating de cineva din afara [ex europeni], iau un virus fatal si mor.Daca doar se ating!Va dati seama cat de intoxicati suntem?
...
Ma intorc la rutina.
Marilyn Masnon - "Come white" Genial om!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)