Greata

 Ma simt rau.Si nu e un rau fizic, greata asta vine din interior, de la prea mult gandit. Trebuie sa incetez sa ma intreb "Si daca deranjez?".Nimeni nu moare de la un salut, nu?Asta este, nu stiam ca e ocupat/a.Imi cer scuze si gata.Dar macar salut, dar macar nu mai simt greata asta ca-mi macina stomacul.
 Urasc sa duc dorul cuiva si asta se intampla destul de des. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, sau mi-e dor sa vad pe cineva sau mi-e dor sa stiu daca acel "cineva" s-a schimbat, daca timpul a trecut atat de mult pe cat cred eu.
 Gandesc prea mult.Da, despic firul in 4 si in loc sa ma gandesc din doua perspective, ma gandesc la inca 5. Eu ii acuz pe altii ca gandesc pentru mine dar se pare ca si eu gandesc pentru altii. Stiu ce parere au despre mine din perspectiva mea.Presupun ca niciodata nu voi sti cu adevarat pana nu voi intreba...Si daca se va adeveri?Eh, macar am incercat.
 E ciudat.Ciudat cum alti oameni sunt pentru mine ceea ce nu voi fi niciodata pentru ei.E putin cam crud cum soarta decide sa ne faca sa impartim oamenii pe categorii.Apoi sa ne faca sa incepem sa gandim. Uneori imi doresc sa fac primul lucru care-mi trece prin minte cand ma gandesc la ceva sau la cineva. Nu sunt sigura daca asta ar fi prostie sau curaj.

  Ah...presuspun ca greata asta nu va trece.nu? Nici grija, nici gandurile. Vor sta acolo, pana cand eu invat sa ma schimb.Stiu ca lucruile nu sunt nici pe departe asa cum cred eu ca sunt, dar sentimentul asta e atat de real incat e greu sa-l ignor.
 Nu suna ca si cand as vorbi eu.Suna ca si cand m-as plange si am spus ca nu voi mai face asta.Dar nu spun nimic concret.Sunt doar presupuneri, doar ganduri scrise care nu au nicio noima si care m-ar putea face sa scap de "piatra" asta care-mi sta pe inima.Poate...
  Ar trebui sa-mi indrept atentia spre altceva. Un film.Ceva horror poate.Sau "Dr.House". Macar stiu la ce sa ma astept de la ele.