Dreams...

 Ooomph! feat. Nina Hagen - "Fieber"

 Sunt obosita, ursc scarile greu si ajung in sfarsit in fata usii. O fata blonda cu ochi mari, albastri si par carliontat deschide usa uitandu-se fix la mine.O cunosc, dar a crescut.Ma intreb cand a trecut timpul atat de repede. Curand sunt trezita din reverie si imi dau seama ca aceea e clasa mea si ca noi nu suntem colege.Ma ridic de pe podea si ma uit pe usa.Scrie XII A.Ma uit la urmatoarea si e aceeasi poveste. Inca doua usi la rand au aceeasi placuta.Mi se pare ceva straniu si realizez ca nu sunt la etajul la care trebuie si decid sa cobor.Ciudat, in realitate ar fi fost cu un etaj mai sus.Pe scari e un baiat care se uita ciudat la mine, acuzator, nu ma scapa din ochi cand ma prind de balustrata. Incepe sa rada si sa se micsoreze, e ca si cand timpul s-ar da inapoi , el revedenind un copil.Se prinde de balustrada si rade de privirea mea speriata.Scarile devin asemenea tablelor de sah si incep sa se miste. Cad etaje, scarile se fac praf si balustrada incepe sa se miste.Tip in mintea mea in timp ce incerc sa trec pe alte  scari, sa cobor, sa scap, dar nu pot. Sute de elevi cu aceeasi privire ingrozitoare pe chip vin spre mine.Sunt asemenea unor zombie, controlati de ceva ce nu pot intelege. Dintr-o data, cadrul se schimba. Sunt intr-o biblioteca cu cateva colege. E stranie si pare veche: rafturile sunt pline ochi de carti prafuite , masa e asemenea celor din secolul XV iar in fata unora din rafturi e o fantana in care fierbe ceva violet.. Cautam un leac, ceva care sa ne aduca la normal si gasim o carte in care e trecuta o potiune.Nu imi amintesc decat ca scria de coada de soparla si sange...Luam un pahar si bem din acea fantana, dar nu apuc sa vad ce se intampla.Poate ca am scapat....

 Ajung in apropierea unui pod rupt, sunt in apa murdara de noroi si imi este teama pentru ca nu stiu sa inot. Tip dupa ajutor si un barbat mai scund decat mine, brunet si cu un chip placut vine sa ma ajute. Vrea sa ma duca la mal dar ma ridic in picioare cand realizez ca apa nu e adanca. Ma uit de partea cealalta a malului si observ ca e un festival. Stiu podul acesta, imi apare in multe vise.Niciodata nu e perfect dar mereu e intreg, mereu sunt pe el, mereu...il trec.
 Incep sa merg si ajung pe o carare noroioasa.Urc dealul si observ ca am un rucsac in spate.Sunt foarte binedispusa dar imi este teama ca am auzit ca acolo unde sunt exista lupi. Merg pe o carare si pe partea stanca e multa vita de vie ofilita si banuiesc ca e toamna Ajung la o pesterea mica si intru in ea. In fata mea e un altar scluptat in piatra...nu seamana cu unul dar eu stiu ca la asta serveste.Nu e frig si nu simt decat liniste dar totusi ...regret.Ma simt aproape de El, ma simt de parca as putea comunica cu El si regret ca i-am negat existenta atata timp.Observ un bazin mic in care se reflecta luna.E plina si inconjurata de milioane de stele care se vad perfect.Atunci imi dau seama ca trebuie sa plec, nu vreau sa prind ora 12 acolo, nu vreau sa vina Lupul Alb...