Zombie

The Pretty Reckless - "Zombie"

  Ma uit in jur si vad din ce in ce mai multi oameni care incearca sa para ca nu sunt unul asemeni altuia, oameni  care la prima vedere ai impresia ca sunt originali, care nu apartin niciuniu grup, care nu urmeaza regulile nimanui, dar int-ro zi desoperi ca defapt, toti facem parte dintr-o categorie.
   Uneori stau si ma intreb daca nu cumva eu, in incercarea mea de a fi diferita, nu sunt mai influentata decat ar trebui de cei care fac parte din viata mea de zi cu zi.Uneori ma trezesc ca ma fortez sa fac anumite lucruri, sa socializez, ca mai incolo sa-mi dau seama ca mi-a facut placere si sa stau sa ma gandesc ce-a fost defapt in capul meu...ce e...
  Ma voi duce la design, probabil ambiental pentru ca moda mi se pare o mare afacere, o chestie superficiala in care se pune accentul pe faima si bani si nu pe arta in sine, poate asa ma voi autoconvinge ca defapt nu sunt influentata mai mult decat ar trebui de ceilalti, imi voi da seama cum sunt si imi voi scoate la iveala latura aceea creativa.

 Nu stiu de ce, dar oamenii imi spun ca sunt creativa, diferita, originala...nu stiu cum ajung ei la conlcuzia asta.O fi modul in care vorbesc?In care gandecs uneori?In care ma comport?! Sau poate faptul ca sunt mai mereu cu creionul in mana, sau simplul fapt ca sunt AERIANA. Dar mi se pare ca ma iau prea mult dupa ceilalti..da...asta e... N-am vrut s-o spun, mi-a fost frica s-o recunosc, pentru ca toata viata m-am ferit de asta, dar nu vreau sa dau inpoi.Sau poate...nu sunt eu obisnuita cu stilul asta de viata. In fond, nu gandesc ca ei, nu fac ceea ce fac ei ci incerc sa iau de la ei lucruile bune....Asta nu se cheama a copia.

 I`m fine, m-am lamurit.Ah, scuze, uitasem ca mai sunt persoane care mai citesc blogul asta.Dar eu nu scriu pentru voi.Eu scriu pentru mine, eu gandesc...tastand, acum.Si in timpul asta ma gandesc la detaliile de pe covorul tesut de pe peretele din casa bunicilor.Acel covor pe care cel care l-a creeat a tesut pana si  cea mai mica umbra, le-a scos in evidenta muschii magilor [era un covor cu nasterea lui Iisus] , lumina din jurul pruncului, cerul...totul. Ma gandesc la gratioasa patinatoare castigatoare a medaliei de argint, care are numai 24 de ani.La cum se misca pe gheata de parca ar fi dansat vals cu un duh, la emotia din privirea ei cand privea publicul, invartindu-se, ca si cand ar fi cazut fara oprire,la incordarea pe care trebuie sa o fi simtit de fiecare data cand patina ei atingea gheata si totusi... la zambetul pe care ni-l oferea noua, ca si cand ar fi fost stapana peste timp, peste lume...


 Nu e ridicol cum ne lasam distrasi de cele mai insimnificative lucruri?Cum ne plictisim cu toate ca exista posibilitati infinite de a fi altceva, cu toate ca suntem capabili sa exceleam in aproape orice daca avem un bob de ambitie? Si totusi, ne lasam distrasi de tehnologie, de dorinta de putere, de lupta pentru supravietuire, de lupta imaginara pentru libertate [adevarul este ca suntem ca niste pesti intr-un acvariu care au impresia ca aceea este toata lumea lor si cand sar din acvariu, cred ca au reusit sa se impuna, ca au castigat lupta cu destinul]. Nu e ciudat cum oamenii mai bine s-ar duce intr-un club decat sa iasa pe deal, la un foc de tabara, cu chitari, sau la o plimbare nocturna, sau la un spectacol de balet sau de teatru?E...umilitor cat de mult am decazut.
 Astazi am auzit ca exista un trib in Africa in care oamenii mai traiesc ca la inceput si , daca se ating de cineva din afara [ex europeni], iau un virus fatal si mor.Daca doar se ating!Va dati seama cat de intoxicati suntem?

 ...


 Ma intorc la rutina.

 Marilyn Masnon - "Come white" Genial om!