"M-am saturat sa pretind" , dar trebuie

Stii cum e cand oamenii intorc capul pe strada dupa tine, insa nu din admiratie, ci pentru ca se amuza?Cand te privesc cu ochi rai si scot tot felul de zvonuri despre tine, fara ca macar sa te cunoasca?

Eu am stiut.Da, in trecut.Acum sunt altfel.Am o alta alura, ma comport altfel.Chiar daca uneori ma imbrac ciudat ,imi place sa fiu eleganta , imi pasa de aspectul meu fizic, si , nu conteaza daca ma duc pana la cumparaturi doar, dar trebuie sa arat bine. 

Sunt sociabila, trebuie sa fiu vesela si zambitoare.Sa stralucesc.

Insa...numai eu stiu ce e unoeri in sufletul meu.Acum pot sa zambesc , si in secunda urmatoare sa plang. *Dar niciodata altfel decat in mintea mea.* 

Imi spun ca sunt insensibila si ca am o inima de gheata, dar ma impresioneaza tot ce vad. 

Vreau sa ajut, cu toate ca uneori, dispretuiesc rasa umana.

Ma intreb daca nu sufar de dedublarea personalitatii...

Pot sa par introvertita, copilaroasa,incapatanata , ciudata,insa niciodata, nimeni nu isi va da seama de cum gandesc eu cu adevarat , de ce e in mintea mea.

Sunt o fiinta complexa.

Una care trebuie sa fie in continuare aranjata,zambitoare, vesela, luptatoare. puternica.

Dar, uneori...

L.

Indiferenta

ora:03:55

ascult:Seether - "Love her"

 Astazi mi s-a spus ca sunt: indiferenta,egoista,nesimtita.Si rea,indirect.

Egoista sunt, intr-adevar.Mereu am stiut-o.Imi place sa ajut oamenii, insa totodata imi pasa foarte mult si de mine.Uneori poate ca pun binele meu in fata binelui altuia si nu am facut anumite lucruri pe care trebuia sa le fac.Asta dovedind ca intr-adevar sunt egoista.

Nesimtita.As spune mai degraba tupeista.Nu imi place ca cineva sa aiba ultimul cuvant de spus, indiferent de statut, varsta, sau de cat de vinovata sunt.Sunt orgolioasa.

Am multe alte defecte insa, indiferenta nu sunt.Mereu mi-a pasat de ce s-a intamplat cu cei din jurul meu.In interiorul meu, anumite fapte au starnit reactii puternice, chiar daca in exterior chipul mi-a ramas neschimbat. 

De multe ori nu iau masuri.Sunt genul de om care sta si asteapta.Care lasa lucrurile sa curga de la sine.Insa mereu mi-a pasat.M-am gandit la solutii si la cum ar fi fost daca as fi intervenit cu ceva.Mereu m-am simtit vinovata cand mi s-a reprosat ca am ranit. Insa, din orgoliu sau din teama, nu am recunoscut.

Indiferenta e doar un alt mod de a ma proteja, de a nu lasa oameniis a imi patrunda in minte.Da, sunt vinovata!Sunt egoista,orgolioasa,poate chiar si nesimtita.Tupeista, rea, insa niciodata indiferenta.

Dar...asta nu va sti niciodata.

L.

Jihaku [Marturisire]

ora:21:44

ascult: t.a.t.u. - "How soon is now"

   E amuzant cum de fiecare data cand ceva ne este interzis, ne dorim acel lucru cu atata ardoare incat am fi capabili sa mutam si muntii din loc, iar,atunci cand este in mainile noastre,il privim cu dispret.Mereu mi s-a parut interesant faptul ca unii oameni ii atrag pe alti fara niciun truc, fara niciun joc al seductiei, ci prin simplul fapt ca ii fac sa creada [sau sa realizeze ] ca nu vor fi niciodata ai lor. Dar, ce m-a atras si mai tare a fost mereu ideea de INTERZIS .

   In mintea mea, pana la o anumita varsta a existat mereu acea limita dintre ce pot si ce nu pot face, pentru ca, in momentul in care mi-am dat seama de anumite lucruri, acea limita sa  dispara si in locul ei sa apara o singura regula: Regulile trebuie incalcate.

  Nu cred ca sunt singura persoana care gandeste asa si care si-ar dori sa aiba macar un gram de libertate, o secunda in care constiinta  ramane deoparte pentru a putea face toate lucrurile care li s-au spus ca sunt "interzise". 

   Mai demult, vedem fumatul,imbatatul,injuratul, ca fiind interzise.Acum nu s-a schimbat mare lucru.Doar ca am trecut la un alt nivel:

●nu poti sa te droghezi, 

●nu poti sa fumezi frecvent,

●nu poti sa te imbeti pana sa uiti ce ai facut, 

●nu poti sa fugi de acasa [nici nu am un motiv...] 

●nu poti sa incetezi sa iti pese de ai tai,

●nu poti sa ucizi [la propriu]. 

 Asadar...ce pot face?Nimic din ce as face acum nu mai e "palpitant"...Decat daca as sterge limitele de acum.Si daca as facea-o, as regreta?Se spune ca e un pacat, ca sufletul meu va plati.Oare ma voi cai?Dar as avea motivele mele pentru care sa faca numite lucruri.Iar Divinitatea nu tine cont de motive atunci cand te pedepseste.

 Dar nu pot.Imprejurarile nu ma lasa...

 Tu,ai limite?

L.