Jihaku [Marturisire]

ora:21:44

ascult: t.a.t.u. - "How soon is now"

   E amuzant cum de fiecare data cand ceva ne este interzis, ne dorim acel lucru cu atata ardoare incat am fi capabili sa mutam si muntii din loc, iar,atunci cand este in mainile noastre,il privim cu dispret.Mereu mi s-a parut interesant faptul ca unii oameni ii atrag pe alti fara niciun truc, fara niciun joc al seductiei, ci prin simplul fapt ca ii fac sa creada [sau sa realizeze ] ca nu vor fi niciodata ai lor. Dar, ce m-a atras si mai tare a fost mereu ideea de INTERZIS .

   In mintea mea, pana la o anumita varsta a existat mereu acea limita dintre ce pot si ce nu pot face, pentru ca, in momentul in care mi-am dat seama de anumite lucruri, acea limita sa  dispara si in locul ei sa apara o singura regula: Regulile trebuie incalcate.

  Nu cred ca sunt singura persoana care gandeste asa si care si-ar dori sa aiba macar un gram de libertate, o secunda in care constiinta  ramane deoparte pentru a putea face toate lucrurile care li s-au spus ca sunt "interzise". 

   Mai demult, vedem fumatul,imbatatul,injuratul, ca fiind interzise.Acum nu s-a schimbat mare lucru.Doar ca am trecut la un alt nivel:

●nu poti sa te droghezi, 

●nu poti sa fumezi frecvent,

●nu poti sa te imbeti pana sa uiti ce ai facut, 

●nu poti sa fugi de acasa [nici nu am un motiv...] 

●nu poti sa incetezi sa iti pese de ai tai,

●nu poti sa ucizi [la propriu]. 

 Asadar...ce pot face?Nimic din ce as face acum nu mai e "palpitant"...Decat daca as sterge limitele de acum.Si daca as facea-o, as regreta?Se spune ca e un pacat, ca sufletul meu va plati.Oare ma voi cai?Dar as avea motivele mele pentru care sa faca numite lucruri.Iar Divinitatea nu tine cont de motive atunci cand te pedepseste.

 Dar nu pot.Imprejurarile nu ma lasa...

 Tu,ai limite?

L.