Dream Theater - "Wait for sleep"
Ti s-a intamplat vreodata ca dintr-o multime de oameni sa observi pe cineva special, cineva care iese in evidenta nu prin modul in care s-a aranjat ci tocmai prin simplitate? Eu am patit ca de cateva ori pana acum sa am onoarea sa intalnesc astfel de oameni sau , mai noi , sa ii observ fara a sti daca ii voi intalni vreodata cu adevarat, pe internet.
Mama este una din acele persoane care atrag privirile, insa nu m-am gandit niciodata ca voi avea ocazia sa privesc o astfel de ...admirare subtila in alt mod decat, oarecum, din interior.Am observat de vreo cateva ori oameni care se uitau direct la ea cand stateam undeva la masa, sau pe strada si ma simteam mandra si optimista gandindu-ma ca poate ii voi calca si eu pe urme daca voi incerca....pana cand am renuntat la idee! Dar acum e diferit... cand m-am uitat la oamenii acestia...atat de simpli, atat de frumosi, atat de usor de citit chiar daca nu mi-au spus un cuvant, am simtit cum mi se taie respiratia. E probabil ceva ce unii ar numi "dragoste la prima vedere". Si ar fi o definitie cat de cat corecta daca printre persoanele respective nu s-ar numara copii sau persoane mult mai in varsta.
E pur si simplu vorba de ceea ce simt atunci cand ma uit la un asemenea om. Simt ca ii stiu de o viata , ca as putea invata multe de la ei sau am avut ocazia sa invat deja. Ca nu sunt ca noi, ca sufletele lor sunt mult mai diferite si ca sunt capabili de lucruri extraordinare.
De exemplu, recent am dat peste o familie de fotografi pe facebook si de fiecare data cand ma uit la albumele lor nu simt nevoia sa ma opresc. Ca si cand as viziona un spectacol. E incredibil cat de multe pot exprima oamenii aceia prin privire, prin gesturi , zambet ...
Din pacate oamenii acestia sunt greu observati de ceilalti, nu din cauza ca nu au de ce ci din cauza ca oamenii sunt prea ocupati sa umble dupa lucrurile materiale pentru a observa frumosul din jurul lor, fie el si cel din sufletul unui om ... uitati-va in jurul vostru, nu se stie ce veti gasi!
Dream Theater - "The answer lies within"
18 aprilie 2012
6 martie 2012
Back to origins!
NANA - "Rose"
Uneori e bine sa-ti amintesti cum obisnuiai sa fii, sa rememorezi clipele petrecute undeva pe o banca, de unul singur cand visai cu ochii deschisi, cand lumea intreaga era inghitita de sunetul muzicii pe care tu o ascultai, cand lururile se petreceau exact asa cum voiai tu.
Parca ma vad acum stand pe un leagan in spatele blocului meu, privind luna , admirand cerul clar, imaginandu-mi ca sunt in Japonia si ca exist trace urmeaza sa aiba un concert, sau ca eu sunt intr-o formatie si ca ceea ce canta ele defapt cand eu. Atunci voiam sa cant la chitara, nu m-as fi dat batuta in ruptul capului si as fi mers pana in panzele albe sa-mi implinesc visul. Dar uite ca nu am facut-o...
Stateam ore intregi pe leaganul acela imaginandu-mi lucruri care oarecum s-au intamplat in viata reala.Imi doream sa intalnesc multi oameni, sa ma inteleg bine cu ei, sa cantam noaptea pe strada, sa mergem la concerte si in Vama impreuna.
Atunci o singura persoana conta, nu ma gandeam decat la ea, fiecare lucru pe care il faceam era ocupat de prezenta ei in mintea mea...
Astazi lucrurile sunt diferite. A trecut mai mult de jumatate de an de cand nu ma mai uit la animeuri si nu mai ascult jrock si cumva...detasarea mea de Japonaia a insemnat si detasarea de mine insami. 4 luni. 4 luni de cand cumva, ceea ce atunci nu erau decat dorinte, imagini proiectate in noapte de mintea mea au devenit fapte reale. Si ieri stateam si ma intrebam daca e mai bine asa. E adevarat, omul mereu vrea ce nu are.
Acum am mai multi prieteni la Contacte, am trait mai multe momente frumoase, am mai multe amintiri dar cumva...imi e dor sa stau singura pe leagan, sa privesc luna si sa-mi imaginez ca nimic nu e real , ca si cand in lunile astea gandurile mele ar fi fost atat de puternice incat as fi facut eu lumea asta sa devina realitate.
Si cand va fi cald si imi voi lua Mp3, voi face asta din nou. Cu toate ca sunt recunoscutoare ca am intalnit cativa oameni pe care stiu ca ma pot baza si la care am ajuns sa tin, uneori e bine sa mai fiu si cum obisnuiam.
5 martie 2012
Wamintirile! [cuvintele cheie ale unui weekend genial]
Alternosfera - "Mariane flori"
Printre trenuri pierdute, scos capul pe geam ca am pierdut la macaua, taxiul gresit, platit 3 lei degeaba, "cu banii aia beam o bere in the stage", omul acela pe care toti trebuie sa-l admiram ca a ajuns la concert in conditia lui, frig si doua ore jumate de dubstep, sticle insirate unele dupa altele si tigari stinse pe jos, urmeaza Alternosfera!
Normal, galagie si inca nu stiu melodiile noi pe care le-au cantat pentru ca nu am ineles nimic. Dar imi amintesc perfect zambetele celor din jurul meu, fumul rosu inghitind tot ce misca, tigari aprinse pe scena si umbra vocalistului....
Si nu a contat nimic, am tipat, am calact oameni pe picioare, m-am dezechlibrat de doua ori, am facut headbang si am cantat toti, in cor, intr-o sigura voce. I-am zambit celui caruia nici macar numele nu i-l stiu, cel care era in carut, dar care si-a acceptat conditia si se vedea doar din priviri ce om amabil e.Am filmat, dar nu se aud bine melodiile.
Si-mi mai amintesc ca nu auzeam nimic, ca imi era ciuda ca el nu are nimic, ca eram fericita pentru ca eram acolo toti, ca muream de frig si cum am cautat jumatate de ora fast food-ul car era atat de aproape pentru ca eram lihniti. Cuml-a intrebat pe politist unde e un non stop la ora aia :)) ca am filmat in fast food.
Ca am jucat carti pe jos, sau am incercat si am ascultat Trinitas :)) , ca am stat 10 minute pe jos apoi mi-am bagat picioarele si m-am dus in camera cealalta unde nu-l stiam decat pe un tip.Ca i-am luat locul altuia in pat si ala a vorbit despre cat de avangardist e totul jumate de ora :)). Si nu voi uita de a doua zi in care o prietena s-a asezat pe dulap sa doarma [da, foarte comic :))] si s-a ales cu diferite obiecte agate de mana, ca in loc sa spuna "nu sunt orice fata pe care s-o numesti taratura " a spus "nu sunt orice fel de taratura", de liftul in care am crezut ca am ramas blocati, metanii in fata magazinului de muzica si bere in fata bisericii.
Printre trenuri pierdute, scos capul pe geam ca am pierdut la macaua, taxiul gresit, platit 3 lei degeaba, "cu banii aia beam o bere in the stage", omul acela pe care toti trebuie sa-l admiram ca a ajuns la concert in conditia lui, frig si doua ore jumate de dubstep, sticle insirate unele dupa altele si tigari stinse pe jos, urmeaza Alternosfera!
Normal, galagie si inca nu stiu melodiile noi pe care le-au cantat pentru ca nu am ineles nimic. Dar imi amintesc perfect zambetele celor din jurul meu, fumul rosu inghitind tot ce misca, tigari aprinse pe scena si umbra vocalistului....
Si nu a contat nimic, am tipat, am calact oameni pe picioare, m-am dezechlibrat de doua ori, am facut headbang si am cantat toti, in cor, intr-o sigura voce. I-am zambit celui caruia nici macar numele nu i-l stiu, cel care era in carut, dar care si-a acceptat conditia si se vedea doar din priviri ce om amabil e.Am filmat, dar nu se aud bine melodiile.
Si-mi mai amintesc ca nu auzeam nimic, ca imi era ciuda ca el nu are nimic, ca eram fericita pentru ca eram acolo toti, ca muream de frig si cum am cautat jumatate de ora fast food-ul car era atat de aproape pentru ca eram lihniti. Cuml-a intrebat pe politist unde e un non stop la ora aia :)) ca am filmat in fast food.
Ca am jucat carti pe jos, sau am incercat si am ascultat Trinitas :)) , ca am stat 10 minute pe jos apoi mi-am bagat picioarele si m-am dus in camera cealalta unde nu-l stiam decat pe un tip.Ca i-am luat locul altuia in pat si ala a vorbit despre cat de avangardist e totul jumate de ora :)). Si nu voi uita de a doua zi in care o prietena s-a asezat pe dulap sa doarma [da, foarte comic :))] si s-a ales cu diferite obiecte agate de mana, ca in loc sa spuna "nu sunt orice fata pe care s-o numesti taratura " a spus "nu sunt orice fel de taratura", de liftul in care am crezut ca am ramas blocati, metanii in fata magazinului de muzica si bere in fata bisericii.
De cum au platit aproape 10 lei si-au adormit la film, ca am ajuns acas asi am dormit pe canapea dar mai era putin si venea microbuzul si A. a luat plapuma si s-a asezat in fata soarelui si apoi urmeaza replica "Invelit nu, soare nu, bere nu, lasa-ma si pe mine sa traiesc! ":)) Si apropo de replici "Esti batut in cap" "batut in cuie esti tu ba!" :)) "Obisnuiam sa-mi omor parintii pana cand mi-am luat o sageata in genunchi" etc:))
Anwyay, microbuzul l-am pierdut si a alergat degeaba dupa el, dar am ajuns cumva acasa. Cert este ca nu voi uita weekendul asta genial niciodata, si nu e vorba despre Alternosfera, e vorba de tot ce s-a intamplat <3
29 februarie 2012
Dreams...
Ooomph! feat. Nina Hagen - "Fieber"
Sunt obosita, ursc scarile greu si ajung in sfarsit in fata usii. O fata blonda cu ochi mari, albastri si par carliontat deschide usa uitandu-se fix la mine.O cunosc, dar a crescut.Ma intreb cand a trecut timpul atat de repede. Curand sunt trezita din reverie si imi dau seama ca aceea e clasa mea si ca noi nu suntem colege.Ma ridic de pe podea si ma uit pe usa.Scrie XII A.Ma uit la urmatoarea si e aceeasi poveste. Inca doua usi la rand au aceeasi placuta.Mi se pare ceva straniu si realizez ca nu sunt la etajul la care trebuie si decid sa cobor.Ciudat, in realitate ar fi fost cu un etaj mai sus.Pe scari e un baiat care se uita ciudat la mine, acuzator, nu ma scapa din ochi cand ma prind de balustrata. Incepe sa rada si sa se micsoreze, e ca si cand timpul s-ar da inapoi , el revedenind un copil.Se prinde de balustrada si rade de privirea mea speriata.Scarile devin asemenea tablelor de sah si incep sa se miste. Cad etaje, scarile se fac praf si balustrada incepe sa se miste.Tip in mintea mea in timp ce incerc sa trec pe alte scari, sa cobor, sa scap, dar nu pot. Sute de elevi cu aceeasi privire ingrozitoare pe chip vin spre mine.Sunt asemenea unor zombie, controlati de ceva ce nu pot intelege. Dintr-o data, cadrul se schimba. Sunt intr-o biblioteca cu cateva colege. E stranie si pare veche: rafturile sunt pline ochi de carti prafuite , masa e asemenea celor din secolul XV iar in fata unora din rafturi e o fantana in care fierbe ceva violet.. Cautam un leac, ceva care sa ne aduca la normal si gasim o carte in care e trecuta o potiune.Nu imi amintesc decat ca scria de coada de soparla si sange...Luam un pahar si bem din acea fantana, dar nu apuc sa vad ce se intampla.Poate ca am scapat....
Ajung in apropierea unui pod rupt, sunt in apa murdara de noroi si imi este teama pentru ca nu stiu sa inot. Tip dupa ajutor si un barbat mai scund decat mine, brunet si cu un chip placut vine sa ma ajute. Vrea sa ma duca la mal dar ma ridic in picioare cand realizez ca apa nu e adanca. Ma uit de partea cealalta a malului si observ ca e un festival. Stiu podul acesta, imi apare in multe vise.Niciodata nu e perfect dar mereu e intreg, mereu sunt pe el, mereu...il trec.
Incep sa merg si ajung pe o carare noroioasa.Urc dealul si observ ca am un rucsac in spate.Sunt foarte binedispusa dar imi este teama ca am auzit ca acolo unde sunt exista lupi. Merg pe o carare si pe partea stanca e multa vita de vie ofilita si banuiesc ca e toamna Ajung la o pesterea mica si intru in ea. In fata mea e un altar scluptat in piatra...nu seamana cu unul dar eu stiu ca la asta serveste.Nu e frig si nu simt decat liniste dar totusi ...regret.Ma simt aproape de El, ma simt de parca as putea comunica cu El si regret ca i-am negat existenta atata timp.Observ un bazin mic in care se reflecta luna.E plina si inconjurata de milioane de stele care se vad perfect.Atunci imi dau seama ca trebuie sa plec, nu vreau sa prind ora 12 acolo, nu vreau sa vina Lupul Alb...
Sunt obosita, ursc scarile greu si ajung in sfarsit in fata usii. O fata blonda cu ochi mari, albastri si par carliontat deschide usa uitandu-se fix la mine.O cunosc, dar a crescut.Ma intreb cand a trecut timpul atat de repede. Curand sunt trezita din reverie si imi dau seama ca aceea e clasa mea si ca noi nu suntem colege.Ma ridic de pe podea si ma uit pe usa.Scrie XII A.Ma uit la urmatoarea si e aceeasi poveste. Inca doua usi la rand au aceeasi placuta.Mi se pare ceva straniu si realizez ca nu sunt la etajul la care trebuie si decid sa cobor.Ciudat, in realitate ar fi fost cu un etaj mai sus.Pe scari e un baiat care se uita ciudat la mine, acuzator, nu ma scapa din ochi cand ma prind de balustrata. Incepe sa rada si sa se micsoreze, e ca si cand timpul s-ar da inapoi , el revedenind un copil.Se prinde de balustrada si rade de privirea mea speriata.Scarile devin asemenea tablelor de sah si incep sa se miste. Cad etaje, scarile se fac praf si balustrada incepe sa se miste.Tip in mintea mea in timp ce incerc sa trec pe alte scari, sa cobor, sa scap, dar nu pot. Sute de elevi cu aceeasi privire ingrozitoare pe chip vin spre mine.Sunt asemenea unor zombie, controlati de ceva ce nu pot intelege. Dintr-o data, cadrul se schimba. Sunt intr-o biblioteca cu cateva colege. E stranie si pare veche: rafturile sunt pline ochi de carti prafuite , masa e asemenea celor din secolul XV iar in fata unora din rafturi e o fantana in care fierbe ceva violet.. Cautam un leac, ceva care sa ne aduca la normal si gasim o carte in care e trecuta o potiune.Nu imi amintesc decat ca scria de coada de soparla si sange...Luam un pahar si bem din acea fantana, dar nu apuc sa vad ce se intampla.Poate ca am scapat....
Ajung in apropierea unui pod rupt, sunt in apa murdara de noroi si imi este teama pentru ca nu stiu sa inot. Tip dupa ajutor si un barbat mai scund decat mine, brunet si cu un chip placut vine sa ma ajute. Vrea sa ma duca la mal dar ma ridic in picioare cand realizez ca apa nu e adanca. Ma uit de partea cealalta a malului si observ ca e un festival. Stiu podul acesta, imi apare in multe vise.Niciodata nu e perfect dar mereu e intreg, mereu sunt pe el, mereu...il trec.
Incep sa merg si ajung pe o carare noroioasa.Urc dealul si observ ca am un rucsac in spate.Sunt foarte binedispusa dar imi este teama ca am auzit ca acolo unde sunt exista lupi. Merg pe o carare si pe partea stanca e multa vita de vie ofilita si banuiesc ca e toamna Ajung la o pesterea mica si intru in ea. In fata mea e un altar scluptat in piatra...nu seamana cu unul dar eu stiu ca la asta serveste.Nu e frig si nu simt decat liniste dar totusi ...regret.Ma simt aproape de El, ma simt de parca as putea comunica cu El si regret ca i-am negat existenta atata timp.Observ un bazin mic in care se reflecta luna.E plina si inconjurata de milioane de stele care se vad perfect.Atunci imi dau seama ca trebuie sa plec, nu vreau sa prind ora 12 acolo, nu vreau sa vina Lupul Alb...
12 februarie 2012
Greata
Ma simt rau.Si nu e un rau fizic, greata asta vine din interior, de la prea mult gandit. Trebuie sa incetez sa ma intreb "Si daca deranjez?".Nimeni nu moare de la un salut, nu?Asta este, nu stiam ca e ocupat/a.Imi cer scuze si gata.Dar macar salut, dar macar nu mai simt greata asta ca-mi macina stomacul.
Urasc sa duc dorul cuiva si asta se intampla destul de des. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, sau mi-e dor sa vad pe cineva sau mi-e dor sa stiu daca acel "cineva" s-a schimbat, daca timpul a trecut atat de mult pe cat cred eu.
Gandesc prea mult.Da, despic firul in 4 si in loc sa ma gandesc din doua perspective, ma gandesc la inca 5. Eu ii acuz pe altii ca gandesc pentru mine dar se pare ca si eu gandesc pentru altii. Stiu ce parere au despre mine din perspectiva mea.Presupun ca niciodata nu voi sti cu adevarat pana nu voi intreba...Si daca se va adeveri?Eh, macar am incercat.
E ciudat.Ciudat cum alti oameni sunt pentru mine ceea ce nu voi fi niciodata pentru ei.E putin cam crud cum soarta decide sa ne faca sa impartim oamenii pe categorii.Apoi sa ne faca sa incepem sa gandim. Uneori imi doresc sa fac primul lucru care-mi trece prin minte cand ma gandesc la ceva sau la cineva. Nu sunt sigura daca asta ar fi prostie sau curaj.
Ah...presuspun ca greata asta nu va trece.nu? Nici grija, nici gandurile. Vor sta acolo, pana cand eu invat sa ma schimb.Stiu ca lucruile nu sunt nici pe departe asa cum cred eu ca sunt, dar sentimentul asta e atat de real incat e greu sa-l ignor.
Nu suna ca si cand as vorbi eu.Suna ca si cand m-as plange si am spus ca nu voi mai face asta.Dar nu spun nimic concret.Sunt doar presupuneri, doar ganduri scrise care nu au nicio noima si care m-ar putea face sa scap de "piatra" asta care-mi sta pe inima.Poate...
Ar trebui sa-mi indrept atentia spre altceva. Un film.Ceva horror poate.Sau "Dr.House". Macar stiu la ce sa ma astept de la ele.
Urasc sa duc dorul cuiva si asta se intampla destul de des. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva, sau mi-e dor sa vad pe cineva sau mi-e dor sa stiu daca acel "cineva" s-a schimbat, daca timpul a trecut atat de mult pe cat cred eu.
Gandesc prea mult.Da, despic firul in 4 si in loc sa ma gandesc din doua perspective, ma gandesc la inca 5. Eu ii acuz pe altii ca gandesc pentru mine dar se pare ca si eu gandesc pentru altii. Stiu ce parere au despre mine din perspectiva mea.Presupun ca niciodata nu voi sti cu adevarat pana nu voi intreba...Si daca se va adeveri?Eh, macar am incercat.
E ciudat.Ciudat cum alti oameni sunt pentru mine ceea ce nu voi fi niciodata pentru ei.E putin cam crud cum soarta decide sa ne faca sa impartim oamenii pe categorii.Apoi sa ne faca sa incepem sa gandim. Uneori imi doresc sa fac primul lucru care-mi trece prin minte cand ma gandesc la ceva sau la cineva. Nu sunt sigura daca asta ar fi prostie sau curaj.
Ah...presuspun ca greata asta nu va trece.nu? Nici grija, nici gandurile. Vor sta acolo, pana cand eu invat sa ma schimb.Stiu ca lucruile nu sunt nici pe departe asa cum cred eu ca sunt, dar sentimentul asta e atat de real incat e greu sa-l ignor.
Nu suna ca si cand as vorbi eu.Suna ca si cand m-as plange si am spus ca nu voi mai face asta.Dar nu spun nimic concret.Sunt doar presupuneri, doar ganduri scrise care nu au nicio noima si care m-ar putea face sa scap de "piatra" asta care-mi sta pe inima.Poate...
Ar trebui sa-mi indrept atentia spre altceva. Un film.Ceva horror poate.Sau "Dr.House". Macar stiu la ce sa ma astept de la ele.
9 februarie 2012
It`s arma-goddamn-mother-fucking-geddon!
Marilyn Manson - "Personal Jesus"
Hai sa ne gandim putin la lumea in care traim: blocuri gri, comuniste in care stau porci grasi in fata televizorului cu parul crescandu-le pe corp incat mai au putin si seamna cu niste maimute. Ketchupul le curge din coltul gurii si ochii le sunt deja inrositi de la statul si privitul de filme porno pentru ca nu-si permit altceva!
Eleve de liceu care incep sa semene cu niste figurine din ceara, cu fuste scurte si corpul plin de celulita , cu colaci in jurul burtii, "fete de rate", placuite si blonzite.Stau intr-o clasa in care miroase a bocani nespalati, hamburgeri si transpiratie.Apoi se duc inapoi acasa si stau vreo cateva ore pe Facebook gandindu-se la curva care se fute cu ala-caruia-nu-ii-va-spune-niciodata-ca-il-place-din-lasitate-sau-orgoliu.
Cand stau si ma gandesc la ce e in jurul nostru imi vine un tablou ciudat in minte: doi oameni cu capete de porci au ate legate de degete si ii controleaza pe altii cu capete de peste, care ii controleaza pe cei cu capete de boi, care ii controleaza pe cei cu capete de caine, care nu controleaza nimic. Imi imaginez cladiri deasupra carora sunt nori plumburii.In jur se simte un miros intepator care vine de la fabricile care au ajuns sa faca experimente pe oameni.Pot vedea asta pentru ca oamenii se tin de nas.
Din apartamente iese noroi, geamurile sunt manjite ,prafuite, panze de paianjeni se revarsa metrii la rand. La iesirea din bloc, sunt aurolaci care trag pe nas ce mai gasesc.Din pacate pentru ei, drogurile bune au fost deja consumate de miliardarii care sunt stresati ca le-ar putea fi furati banii, de celebritati si de guvern. Alea bunisoare de bancheri si de patroni.Alea mai rele de angajatii care castiga zeci de milioane pe luna dar nu le ajung banii pentru ca i-au cheltuit pe jocuri de noroc si prostituate. Somerii si cei platiti prost sunt, bineinteles, aurolacii.Astora nu le mai ramane decat prenandez.
Inca o chestie pe care o vad sunt copii care au crescuti pe ei spini, coarne, vene iesite inafara, copii din care ies fum.Acei copii care ar fi fost buni de aruncat in canale. Why not to tear apart a woman`s heart?Why not to tear her child apart?This world has nothing good to offer them.Nothing but mud and dust. Nothing but sadness and cold.Nothing but grey and old.
Why not fuck and kill? Get AIDS, fuck, get her pregnant, give ger aids, kill her baby, kill her than fuck again and die,
We shoul get out in the street and scream until our lungs burst , until we feel our throats burning like the depths of hell, we should sing, we should wish to" BREAK FREE". We shoul tear the chains apart, open our eyes, take off our animal heads, get out of the shit we`re in!
Nothing but mud.Mud in wich lay old people.Our grandparents, our parents, the future us.
Dust. Teenagers covered by dust.But they are free! They can be whoever they want to be.They are nothing but maggots yet, living on the parnets` back. They can get drunk and smoke pot without anyone telling them anything. They don`t give a shit about their parnets` opinions anyway. They beat up their parents and then kiss them and ask for money. They dream of MILFS. They are the normal kids, the rockers, the punkers, the gothics, the emos, the Japanese, the Americans, the Africans. us!
They are the Christians, the Atheists, the Satanists, the Nihilists, the the the the the...! Thsoe who wonder, those who don`t give a damn.Those who hope for a better world.Those who commit suicide.
Nimic nu mai e apreciat in ziua de astazi.Incep sa cred din ce in ce mai mult ca viziunea lui Emil Cioran asupra lumii e impartasita de mai multi oameni decat as fi crezut. Ar fi in stare sa descrie un trandafir ca fiind un rahat. Hai sa zicem, poate dragostea mai merge descrisa ca un rahat, poate ca viata in general, dar de ce dracu nu apreciaza arta?
Una din formele mele favorite de arta este arta grotescului [nu stiu daca asa se numeste, doar asta vad eu.] :un candelabru construit din cranii, de exemplu.
De ce nimeni nu acorda importanta si partii urate din viata si sa incerce sa o considere frumoasa? Pe langa un rasarit de soare, roua de pe un crin, zambetul unui copil, mai e si semi-intunericul dintr-o camera, un corp al unei balerine,plin de rani, de oase iesite inafara, Ridurile de pe fata unei femei batrane, Bataturile de pe mainile unui culagator,noroiul dintr-o balta...
Animale.Am vrea sa fim animale.Nu suntem altceva decat niste mici viermi care spera totusi ca sunt omizi si ca vor evolua.Avem valuri pe ochi.Avem catuse legate de maini, Ne ies gandaci din guri.Ne ies fire albe din cap si mizerii din creier.Mainile noastre nu mai creeaza decat paianjeni.
*Hold a prayerful smile for the picture *
Motherfuckers never liked me then
And they sure won't like me now
Try to drag me down in your cliche
You fake your picture, fake your face
So I find all my pleasure in your misery, yeah
["Better of two evils" - M.M.]
Hai sa ne gandim putin la lumea in care traim: blocuri gri, comuniste in care stau porci grasi in fata televizorului cu parul crescandu-le pe corp incat mai au putin si seamna cu niste maimute. Ketchupul le curge din coltul gurii si ochii le sunt deja inrositi de la statul si privitul de filme porno pentru ca nu-si permit altceva!
Eleve de liceu care incep sa semene cu niste figurine din ceara, cu fuste scurte si corpul plin de celulita , cu colaci in jurul burtii, "fete de rate", placuite si blonzite.Stau intr-o clasa in care miroase a bocani nespalati, hamburgeri si transpiratie.Apoi se duc inapoi acasa si stau vreo cateva ore pe Facebook gandindu-se la curva care se fute cu ala-caruia-nu-ii-va-spune-niciodata-ca-il-place-din-lasitate-sau-orgoliu.
Cand stau si ma gandesc la ce e in jurul nostru imi vine un tablou ciudat in minte: doi oameni cu capete de porci au ate legate de degete si ii controleaza pe altii cu capete de peste, care ii controleaza pe cei cu capete de boi, care ii controleaza pe cei cu capete de caine, care nu controleaza nimic. Imi imaginez cladiri deasupra carora sunt nori plumburii.In jur se simte un miros intepator care vine de la fabricile care au ajuns sa faca experimente pe oameni.Pot vedea asta pentru ca oamenii se tin de nas.
Din apartamente iese noroi, geamurile sunt manjite ,prafuite, panze de paianjeni se revarsa metrii la rand. La iesirea din bloc, sunt aurolaci care trag pe nas ce mai gasesc.Din pacate pentru ei, drogurile bune au fost deja consumate de miliardarii care sunt stresati ca le-ar putea fi furati banii, de celebritati si de guvern. Alea bunisoare de bancheri si de patroni.Alea mai rele de angajatii care castiga zeci de milioane pe luna dar nu le ajung banii pentru ca i-au cheltuit pe jocuri de noroc si prostituate. Somerii si cei platiti prost sunt, bineinteles, aurolacii.Astora nu le mai ramane decat prenandez.
Inca o chestie pe care o vad sunt copii care au crescuti pe ei spini, coarne, vene iesite inafara, copii din care ies fum.Acei copii care ar fi fost buni de aruncat in canale. Why not to tear apart a woman`s heart?Why not to tear her child apart?This world has nothing good to offer them.Nothing but mud and dust. Nothing but sadness and cold.Nothing but grey and old.
Why not fuck and kill? Get AIDS, fuck, get her pregnant, give ger aids, kill her baby, kill her than fuck again and die,
We shoul get out in the street and scream until our lungs burst , until we feel our throats burning like the depths of hell, we should sing, we should wish to" BREAK FREE". We shoul tear the chains apart, open our eyes, take off our animal heads, get out of the shit we`re in!
Nothing but mud.Mud in wich lay old people.Our grandparents, our parents, the future us.
Dust. Teenagers covered by dust.But they are free! They can be whoever they want to be.They are nothing but maggots yet, living on the parnets` back. They can get drunk and smoke pot without anyone telling them anything. They don`t give a shit about their parnets` opinions anyway. They beat up their parents and then kiss them and ask for money. They dream of MILFS. They are the normal kids, the rockers, the punkers, the gothics, the emos, the Japanese, the Americans, the Africans. us!
They are the Christians, the Atheists, the Satanists, the Nihilists, the the the the the...! Thsoe who wonder, those who don`t give a damn.Those who hope for a better world.Those who commit suicide.
Nimic nu mai e apreciat in ziua de astazi.Incep sa cred din ce in ce mai mult ca viziunea lui Emil Cioran asupra lumii e impartasita de mai multi oameni decat as fi crezut. Ar fi in stare sa descrie un trandafir ca fiind un rahat. Hai sa zicem, poate dragostea mai merge descrisa ca un rahat, poate ca viata in general, dar de ce dracu nu apreciaza arta?
Una din formele mele favorite de arta este arta grotescului [nu stiu daca asa se numeste, doar asta vad eu.] :un candelabru construit din cranii, de exemplu.
De ce nimeni nu acorda importanta si partii urate din viata si sa incerce sa o considere frumoasa? Pe langa un rasarit de soare, roua de pe un crin, zambetul unui copil, mai e si semi-intunericul dintr-o camera, un corp al unei balerine,plin de rani, de oase iesite inafara, Ridurile de pe fata unei femei batrane, Bataturile de pe mainile unui culagator,noroiul dintr-o balta...
Animale.Am vrea sa fim animale.Nu suntem altceva decat niste mici viermi care spera totusi ca sunt omizi si ca vor evolua.Avem valuri pe ochi.Avem catuse legate de maini, Ne ies gandaci din guri.Ne ies fire albe din cap si mizerii din creier.Mainile noastre nu mai creeaza decat paianjeni.
*Hold a prayerful smile for the picture *
Motherfuckers never liked me then
And they sure won't like me now
Try to drag me down in your cliche
You fake your picture, fake your face
So I find all my pleasure in your misery, yeah
["Better of two evils" - M.M.]
Nu, inca imi place viata, inca imi place frumosul, inca imi plac oamenii, dar uneori nu strica sa mai acorzi importanta si partii gri din viata , pentur ca poti gasi si acolo frumusete.
To sum up, it`s arma-goddamn-mother-fucking-geddon!!! [asa a inceput totul, de la o melodie de M.M.]
8 februarie 2012
"Why would you do such a thing..."
"to your vulnerable and in need of love soul?"
"No Iiiiiiii don`t wanna fall in love" :))
Funny, isn`t it?
Are you still in schock?Can you believe it?
I miss my old heart.I miss my iced blood, my stone heart, my expretionless face, my forced smile, my dark eyes.
I don`t want to fall.I don`t want to walk with the stream. I don`t want to feel anymore that I am separated from my body, sleeping.... unable to think.
Maybe I`m sick.
Eths - "Crucifere"
Hmmm...I don`t give a damn.I know that there are people , friends of mine who know about the existence of this blog [I told them! :))] but I will speak my mind.
So, the thing is: I have changed.All of a sudden, I`m diffrent.I`m more open mindwed- a little bit too much I would say, compared to my old self.I`m not vulnerable.I`m laughing at myself in my face, and in her face.
I still like the same ...things.I haven`t chanegd my habbits.
I`m the same, I`ll be the same, no matter what.I still hate pink and I`m not girly. I have just melted...a little. I kind off like it. I think...
Si, A., sufletul meu nu e "vulnerable and in need of love" :)) I`m a fucking aquarius! We are nazis! :))
"No Iiiiiiii don`t wanna fall in love" :))
Funny, isn`t it?
Are you still in schock?Can you believe it?
I miss my old heart.I miss my iced blood, my stone heart, my expretionless face, my forced smile, my dark eyes.
I don`t want to fall.I don`t want to walk with the stream. I don`t want to feel anymore that I am separated from my body, sleeping.... unable to think.
Maybe I`m sick.
Eths - "Crucifere"
Hmmm...I don`t give a damn.I know that there are people , friends of mine who know about the existence of this blog [I told them! :))] but I will speak my mind.
So, the thing is: I have changed.All of a sudden, I`m diffrent.I`m more open mindwed- a little bit too much I would say, compared to my old self.I`m not vulnerable.I`m laughing at myself in my face, and in her face.
I still like the same ...things.I haven`t chanegd my habbits.
I`m the same, I`ll be the same, no matter what.I still hate pink and I`m not girly. I have just melted...a little. I kind off like it. I think...
Si, A., sufletul meu nu e "vulnerable and in need of love" :)) I`m a fucking aquarius! We are nazis! :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)