Nici nu stiu de unde as putea sa incep, dar asa ma simt. Am purtat o discutie astazi cu cineva despre suflert , discutie care a ajuns sa se incheie cu intrebaera "what don`t you try to be a nun":)) ... not funny at all . Vorbeam despre a iubi sufletul cuiva si mi-am dat seama ce putine persoane imi impartasesc opinia despre asta. And I don`t have the soul of a nun. I despise those who care more about the body of a person then their soul. Ar trebui sa fie un echilibru inter astea. Dar in fine, m-am gandit deja prea mult la subiect .
Apoi...maine vine acasa o persoana importanta si m-am tot gandit la chestia asta. So ...tomorrow I~m going to be weak again, huh? And act like an idiot and don`t care about the consequences of one`s actions. I`m going to forget everything again, am I not? But who cares, after all? I`m happy. I`m happy to see these people come back again. It does hurt, a lot. But it also heals.
Si atunci de ce imi fac griji? Ca maine imi voi pune mai multe intrebari decat voi gasi raspunsuri ? Ca nu mai dau de o anumita persoana de ceva timp? Din cauza ca oamenii nu mai apreciaza sufletul cu adevarat? Cred ca pur si simplu s-au adunat atatea chestii incat nici nu mai stiu de unde sa incep sa-mi fac griji .. I~m gonna end like an old lady , a pessymistic lady with 72 cats , 1 cat for each lost love.
18 decembrie 2012
21 noiembrie 2012
Personalitatea lasa de dorit?
Urma - "Perfect spot"
Cer prea multa atentie? Probabil mereu am facut asta si niciodata nu mi-am dat seama. In fiecare incercate a mea de a arata ce am desenat, de a -mi spune parerile despre anumite subiecte, de a spune ce am mai facut, in fiecare discutie, fiecare data cand am aratat poze si si am povestit ceva. Eu. Eu peste tot. Eu contez. Ce parere are despre MINE persoana x? Ce ar trebui sa schimb la mine? Dar eu ce simt? Dar mie cum imi e? Introspectie dupa introspectie. Am analizat relatiia celorlalti cu mine. Nu am fost niciodata pe deplin altruista. Ca imi fac griji cand e ceva cu adevarat important, ca am incercat totusi sa ajut cu un sfat? Ok. Dar cand a fost vorba de ajutat fizic , m-am gandit...din nou, la mine.
Am gresit. Imi pare rau. Si de data asta nu fata de mine imi cer scuze, dar...fata de ceilalti.Imi cer scuze ca am tot palavragit despre mine, ca v-am zis ce am facut eu , ca nu am vorbit destul despre voi. Ma voi schimba.Sau macar voi incerca.
Cer prea multa atentie? Probabil mereu am facut asta si niciodata nu mi-am dat seama. In fiecare incercate a mea de a arata ce am desenat, de a -mi spune parerile despre anumite subiecte, de a spune ce am mai facut, in fiecare discutie, fiecare data cand am aratat poze si si am povestit ceva. Eu. Eu peste tot. Eu contez. Ce parere are despre MINE persoana x? Ce ar trebui sa schimb la mine? Dar eu ce simt? Dar mie cum imi e? Introspectie dupa introspectie. Am analizat relatiia celorlalti cu mine. Nu am fost niciodata pe deplin altruista. Ca imi fac griji cand e ceva cu adevarat important, ca am incercat totusi sa ajut cu un sfat? Ok. Dar cand a fost vorba de ajutat fizic , m-am gandit...din nou, la mine.
Am gresit. Imi pare rau. Si de data asta nu fata de mine imi cer scuze, dar...fata de ceilalti.Imi cer scuze ca am tot palavragit despre mine, ca v-am zis ce am facut eu , ca nu am vorbit destul despre voi. Ma voi schimba.Sau macar voi incerca.
28 octombrie 2012
Gri
Kidney Thieves - "Crazy"
Vreau sa plec de aici ...vreau sa plec afara dintre oamenii astia falsi, oamenii astia care joaca, mint, barfesc . Vreau sa plec de langa cei care nu spun cand cred ceva despre tine. Deranjezi?Nu o vei auzi decat din gura altuia care a auzit de la cel deranjat.
Vreau sa plec undeva unde lumea nu e cenusie si unde oamenii , atunci cand zambesc, zambesc si cu sufletul.
Ieri am la pregatire. Desen.Facultate. Cand am venit, nu stiam cum sa ajung in gara. Am intrebat multe persoane.Aveam miccrobuz la 17:45. L-am pierdut pentru ca fiecare ma indruma intr-o directie gresita.Pana la urma, nu te poti baza decat pe tine....La fel cum e si in viata: multi iti vor spune multe si s-ar putea sa le urmezi sfaturile degeaba, pana la urma, tot instinctul tau conteaza cel mai mult...
Oricum, am cautat si de doua ori am ajuns din acelasi punct din care plecasem. Am pierdut massaro, pana la urma am luat un autobuz -nu mai aveam decat banii pt prof si cei de mers acasa. Nu mi i-a luat. In timp ce tot cautam o statie, ma simteam foarte obosita.Ma dureau picioarele, ma durea in piept, eram oarecum slabita, voiam doar sa ma asez undeva sau sa ajung acasa si sa dorm. La un mom dat, am trecut pe alnga niste fete. Atunci una m-a intrebat cu un ton ironic, de superioritate "Ce-i cu tine mai fata?", ca apoi sa rada si sa mearga mai departe. Oare chiar atat de rau aratam?Oare chiar atat de ratacita imi era privirea si chiar atat de mult mi se citea disperarea pe fata incat sa fiu intrebata asta? Pentru ca da, eram disperata. Credeam ca voi pierde si celalt microbuz, cu toate ca era abia peste o ora. Nu stiam cat era ceasul -telefonul meu era dereglat.
Si daca tot e sa vorbesc despre disperare -am gasit niste catei azi. Mici, vreo 4-5.Din fericire au mama.Dar mai era unul acolo care a fost fatat acum cateva ore dupa cum arata. Scheuna, se chinuia sa aujunga undeva. L-am luat si l-am dus printre ceilalti.Sper ca a reusit si el sa manance ceva. Oare cat de rai pot fi oamenii care fac asta? Cum a putut sa ARUNCE un caine atat de mic? Cat jumatate de palma....Oamenilor nu le pasa, oamenilor nu le pasa nici macar de ei insisi sau , mai bine zis, de altii ca ei -si eu am pretentiile astea.
Ati dona pentru un caine?SAu pentru un copil?Pentru un bolnav, pentru un batran, ati da macar 2 lei?! Acum va ganditi la motive. "Imi trebuie pentru scoala." "M-ar omori mama daca ar afla". "De ce sa dau pt un caine care nu e al meu". s.a.m.d.
Rusine...!
Vreau sa plec de aici ...vreau sa plec afara dintre oamenii astia falsi, oamenii astia care joaca, mint, barfesc . Vreau sa plec de langa cei care nu spun cand cred ceva despre tine. Deranjezi?Nu o vei auzi decat din gura altuia care a auzit de la cel deranjat.
Vreau sa plec undeva unde lumea nu e cenusie si unde oamenii , atunci cand zambesc, zambesc si cu sufletul.
Ieri am la pregatire. Desen.Facultate. Cand am venit, nu stiam cum sa ajung in gara. Am intrebat multe persoane.Aveam miccrobuz la 17:45. L-am pierdut pentru ca fiecare ma indruma intr-o directie gresita.Pana la urma, nu te poti baza decat pe tine....La fel cum e si in viata: multi iti vor spune multe si s-ar putea sa le urmezi sfaturile degeaba, pana la urma, tot instinctul tau conteaza cel mai mult...
Oricum, am cautat si de doua ori am ajuns din acelasi punct din care plecasem. Am pierdut massaro, pana la urma am luat un autobuz -nu mai aveam decat banii pt prof si cei de mers acasa. Nu mi i-a luat. In timp ce tot cautam o statie, ma simteam foarte obosita.Ma dureau picioarele, ma durea in piept, eram oarecum slabita, voiam doar sa ma asez undeva sau sa ajung acasa si sa dorm. La un mom dat, am trecut pe alnga niste fete. Atunci una m-a intrebat cu un ton ironic, de superioritate "Ce-i cu tine mai fata?", ca apoi sa rada si sa mearga mai departe. Oare chiar atat de rau aratam?Oare chiar atat de ratacita imi era privirea si chiar atat de mult mi se citea disperarea pe fata incat sa fiu intrebata asta? Pentru ca da, eram disperata. Credeam ca voi pierde si celalt microbuz, cu toate ca era abia peste o ora. Nu stiam cat era ceasul -telefonul meu era dereglat.
Si daca tot e sa vorbesc despre disperare -am gasit niste catei azi. Mici, vreo 4-5.Din fericire au mama.Dar mai era unul acolo care a fost fatat acum cateva ore dupa cum arata. Scheuna, se chinuia sa aujunga undeva. L-am luat si l-am dus printre ceilalti.Sper ca a reusit si el sa manance ceva. Oare cat de rai pot fi oamenii care fac asta? Cum a putut sa ARUNCE un caine atat de mic? Cat jumatate de palma....Oamenilor nu le pasa, oamenilor nu le pasa nici macar de ei insisi sau , mai bine zis, de altii ca ei -si eu am pretentiile astea.
Ati dona pentru un caine?SAu pentru un copil?Pentru un bolnav, pentru un batran, ati da macar 2 lei?! Acum va ganditi la motive. "Imi trebuie pentru scoala." "M-ar omori mama daca ar afla". "De ce sa dau pt un caine care nu e al meu". s.a.m.d.
Rusine...!
11 octombrie 2012
Iubesti daca esti iubit sau esti iubit daca iubesti?
Alice Cooper - "No more Mr. Nice Guy"
Aceasta este intreabarea reala. Nu " a fi sau a nu fi" la care toti am reusit sa ne raspundem. Adevaratele intrebari filosofice sunt cele care raman neraspunse, care, eventual, aduc cu ele mai multe intrebari. Cea din titlu poate ca pare foarte logica, seaca poate, pentru unii, dar eu o consider un adevarat mister.
Esti iubit daca iubesti - bun, esti foarte sociabil, te adaptezi usor anumitor situatii, te integrezi usor in anumite grupuri si toti te indragsesc. Dar e superficial. In momentul in care incepi sa-ti arati adevarata fata ceilalti incep sa sesizeze schimbarea si renunta la tine. Nu mai esti cum erai? Oh, asta e prea rau. Bye-bye!
Asa ca prefer sa merg pe a doua varianta: iubesti, daca esti iubit
Cu toate ca asta e varianta cea mai confuza, cea mai nesuferita , e cea mai convenabila. Te arati asa cum esti defapt iar cei care te accepta pentru ce esti, care TE IUBESC pentru ce esti, primesc aceleasi sentimente in schimb. Si daca inceteaza sa mai tina la tine? Daca la un moment dat se plictisesc? Atunci viata devine monotona, atunci trebuie o schimbare si ori tii la relatiile de prietenie -sau de ce or fi ele- pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, ori renunti la acei oameni. Dar e greu sa renunti si atunci cand tii cu dinti de ceva ce nu mai merge, regreti. Nu ramane decat iluzia.Someone once told me that maybe it was only one fals shadow at the end of the sting that connected them. Dar ramane dorinta aceea de a nu pierde ceva in care aveai incredere, ceva ce poate te acapara.
Mai bine iubesti in tacere, fara sa spui si astepti. Astepti sa vezi daca conteaza ceea ce esti tu cu adevarat pentru celalt. Castigi experienta, poate, pentru ca ceva mai mult nu poti castiga atunci cand te comporti asa. Bineinteles, nu e varianta preferata de societate, de oamenii veseli pe care ii vedem in jurul nostru, insa e varianta reala. In the end, we all give up. And it`s better loving for being loved.
Aceasta este intreabarea reala. Nu " a fi sau a nu fi" la care toti am reusit sa ne raspundem. Adevaratele intrebari filosofice sunt cele care raman neraspunse, care, eventual, aduc cu ele mai multe intrebari. Cea din titlu poate ca pare foarte logica, seaca poate, pentru unii, dar eu o consider un adevarat mister.
Esti iubit daca iubesti - bun, esti foarte sociabil, te adaptezi usor anumitor situatii, te integrezi usor in anumite grupuri si toti te indragsesc. Dar e superficial. In momentul in care incepi sa-ti arati adevarata fata ceilalti incep sa sesizeze schimbarea si renunta la tine. Nu mai esti cum erai? Oh, asta e prea rau. Bye-bye!
Asa ca prefer sa merg pe a doua varianta: iubesti, daca esti iubit
Cu toate ca asta e varianta cea mai confuza, cea mai nesuferita , e cea mai convenabila. Te arati asa cum esti defapt iar cei care te accepta pentru ce esti, care TE IUBESC pentru ce esti, primesc aceleasi sentimente in schimb. Si daca inceteaza sa mai tina la tine? Daca la un moment dat se plictisesc? Atunci viata devine monotona, atunci trebuie o schimbare si ori tii la relatiile de prietenie -sau de ce or fi ele- pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, ori renunti la acei oameni. Dar e greu sa renunti si atunci cand tii cu dinti de ceva ce nu mai merge, regreti. Nu ramane decat iluzia.Someone once told me that maybe it was only one fals shadow at the end of the sting that connected them. Dar ramane dorinta aceea de a nu pierde ceva in care aveai incredere, ceva ce poate te acapara.
Mai bine iubesti in tacere, fara sa spui si astepti. Astepti sa vezi daca conteaza ceea ce esti tu cu adevarat pentru celalt. Castigi experienta, poate, pentru ca ceva mai mult nu poti castiga atunci cand te comporti asa. Bineinteles, nu e varianta preferata de societate, de oamenii veseli pe care ii vedem in jurul nostru, insa e varianta reala. In the end, we all give up. And it`s better loving for being loved.
24 septembrie 2012
Iarna
Iarna, cel mai minunat anotimp din cate exista. Iarna in a carei zapada vezi speranta si stralucire, iarna in a carei ceata gasesti fericire. Te inchizi in casa si te incalzesti la foc la bunici , amintindu-ti de vremurile in care erai doar un copil, fara griji, fara atatea pasiuni, toti cei de care te atasai erau in jurul tau, erau universul tau. Te protejau iar tu incercai sa nu faci nimic care sa-i supere. Iti venea sa intrii in pamant de rusine cand cineva iti adresa cuvinte de ocara...iarna cant sunteti toti in casa si cantati, cand ciocniti o cana de vin fiert cu scortisoara si va bucurati ca sunteti toti impreuna. Iarna mea asa a fost. De cand m-am schimbat , o noua iarna, o noua eu, o noua perspectiva asupra vietii. Iarna care promitea atat de multe, dar care nu se va mai introarce. Aceasta va fi plina de iluzie. Toamna mi-a rapit prietenii iar iarna ii va aduce inapoi, doar pentru a ma hrani cu iluzia unor clipe efemere. Iarna aceasta va fi cruda, nemiloasa. Ma va tortura cu speranta apoi mi-i va rapi din nou.. Timpul trece prea repede si nu se intoarce inapoi. Iti lasa amintiri ce-ti vor folosi pe post de drog al sufletului, sau amintiri care te vor tortura. Chiar si cele mai mice clipe de fericire pot deveni obiecte de tortura, prin simplul fapt ca au trecut. Timpul nu iarta, timpul te minte, timplul rapeste tot ce ofera iar in momentul de fata, parca as vrea sa stea timpul in loc. Dar asta e o cerere prea egoista din partea mea. Toti trebuie sa evolueze. Ei trebuie sa-si continue viata, si eu la fel. Oamenii vin si pleaca. Iarna nu se mai intoarce...
7 iulie 2012
Genocid
"When you start the war , fight with Arrows, Spears and Swords! "
Am avut tot felul de vise ciudate ieri din cauza ca cineva mi-a spus ca a visat inceputul unui genocid...sau cam asta e ideea principala din vis. Eu am visat ca eram intr-un fel de excursie si ca am ajuns intr-o tabara in care , de partea celalta a gardului era un azil de nebuni.Cand ne-au mutat , ne-au luat mancarea din ghiozdane si era o fata nebuna care tragea in gol pentru ca se infuriase....dar nimeni nu ii spunea nimic. Era haos acolo, eram prinsi ca niste animale, cu toate ca, aparent, serviciile erau de lux. Asta era ceea ce conta pentru ei: aparenta. Nu interesa pe nimeni ce se va intampla in continuare. Eram prinsi, sub controlul lor, era perfect!
Azi noapte am vazut un film , se numeste "Repo man". Banca facea rost de organe artificiale pentru diferite persoane si daca nu isi plateau ratele in cateva luni , veneau "Recuperatorii" si isi recuperau organul din acea persoana, evident, omorand-o. Dar roata se intoarce cand personajul principal doreste sa intre la vanzari in urma rugamintilor sotiei lui ,acesta acceptand o ultima misiune in cadrul careia ramane inconsitent din cauza unei defectiuni a defribrilatorului. Cand se trezeste afla ca are o inima artificiala care, in timp, il face sa se "inmoaie", fara sa mai lucreze la capacitatea lui maxima. In una din misiuni o intalaneste pe o femeie care l-a fascinat cu vocea ei intr-un bar , femeie care avea 11 organe artificiale, inclusiv imbunatatiri la urechi, ochi si corzi vocale. Acestia lupta impreuna pentru a iesi din sistem insa realizeaza ca singura solutie este moartea. Nu a fost deloc spoiler, filmul merita vazut. M-a dus cu gandul la faptul ca ...in cele din urma vom muri ucisi tot de oameni. Marile organizatii ale lumii ne controleaza din toate punctele de vedere, totul este plin de mesaje subliminale, de mancare in care sunt bagate tot felul de substante , de semnale care ne fac sa o luam razna .... Traim cu impresia ca exista democratie, ca exista liberul arbitru, dar in realitate suntem controlati din toate partile. Votam pentru a avea libertate si a trai in pace, dar sfarsim prin a avea un presedinte care ne-ar vinde oricand pentru putere. Ne plangem de situatia prin care trece generatia noastra insa nu ne gandim la ceea ce ramane dupa noi si nici la copii nostrii. Nu ne gandim ca vor avea si altii nevoie de resurse, ca trebuie sa lasam o generatie culta in urma pentru a stii cum sa se descurce , cum sa creeze lucruri care sa ramana in istorie si , cel mai important: pentru a NU repeta istoria!
Daca o civilitatie extraterestra ar vrea sa isi faca de cap cu noi , am fi vanduti in doua secunde pentru putere sau "siguranta" ca cei ce ne vand nu vor pati nimic. Pentru cei care ati vazut 2012: cei care erau bogati cumparau acel card verde . restul fiind ucisi . Din fericire, in film s-a gasit cineva care sa opreasca dezastrul si sa le dea drumul si celorlalti, dar asta se intampla doar in filme. Nu exista compasiune, nu exista altruism pur. Daca cineva nu ajuta pe altcineva, indiferent cat considera el ca daca o mana de ajutor fara a astepta nimic in schimb, cand cel pe care l-a ajutat nu va proceda la fel, va fi dezamagit. Asta inseamna sa astepti ceva in schimb. Tot ceea ce am invatat noi este fals . Sunt informatii judecate din prisma unei persoane care a calatorit de la o persoana la cealalta o informatie "copy/paste". Psihologia e reala, dar trevbuie sa ai grija sa nu fii subiectiv cand judeci pe cineva. In schimb, nu trebuie sa ascultam cand cineva generalizaeaza, cand ii baga pe toti in aceeasi oala. De ce ai asculta o minciuna?
Dar revenind la ideea precedenta: nimeni nu ne va ajuta pentru ca toti isi fac griji pentru ei. Eventual isi vor ajuta familiile , daca vor avea o urma de recunostinta in ei.... Question everything. Nu te incredere in nimic, lupta sa iesi din ceata in care suntem bagati toti. Ai grija la vise, la oameni , la tine in primul rand. Traieste-ti viata , dar nu orbeste.
"Sing it back"
Am avut tot felul de vise ciudate ieri din cauza ca cineva mi-a spus ca a visat inceputul unui genocid...sau cam asta e ideea principala din vis. Eu am visat ca eram intr-un fel de excursie si ca am ajuns intr-o tabara in care , de partea celalta a gardului era un azil de nebuni.Cand ne-au mutat , ne-au luat mancarea din ghiozdane si era o fata nebuna care tragea in gol pentru ca se infuriase....dar nimeni nu ii spunea nimic. Era haos acolo, eram prinsi ca niste animale, cu toate ca, aparent, serviciile erau de lux. Asta era ceea ce conta pentru ei: aparenta. Nu interesa pe nimeni ce se va intampla in continuare. Eram prinsi, sub controlul lor, era perfect!
Azi noapte am vazut un film , se numeste "Repo man". Banca facea rost de organe artificiale pentru diferite persoane si daca nu isi plateau ratele in cateva luni , veneau "Recuperatorii" si isi recuperau organul din acea persoana, evident, omorand-o. Dar roata se intoarce cand personajul principal doreste sa intre la vanzari in urma rugamintilor sotiei lui ,acesta acceptand o ultima misiune in cadrul careia ramane inconsitent din cauza unei defectiuni a defribrilatorului. Cand se trezeste afla ca are o inima artificiala care, in timp, il face sa se "inmoaie", fara sa mai lucreze la capacitatea lui maxima. In una din misiuni o intalaneste pe o femeie care l-a fascinat cu vocea ei intr-un bar , femeie care avea 11 organe artificiale, inclusiv imbunatatiri la urechi, ochi si corzi vocale. Acestia lupta impreuna pentru a iesi din sistem insa realizeaza ca singura solutie este moartea. Nu a fost deloc spoiler, filmul merita vazut. M-a dus cu gandul la faptul ca ...in cele din urma vom muri ucisi tot de oameni. Marile organizatii ale lumii ne controleaza din toate punctele de vedere, totul este plin de mesaje subliminale, de mancare in care sunt bagate tot felul de substante , de semnale care ne fac sa o luam razna .... Traim cu impresia ca exista democratie, ca exista liberul arbitru, dar in realitate suntem controlati din toate partile. Votam pentru a avea libertate si a trai in pace, dar sfarsim prin a avea un presedinte care ne-ar vinde oricand pentru putere. Ne plangem de situatia prin care trece generatia noastra insa nu ne gandim la ceea ce ramane dupa noi si nici la copii nostrii. Nu ne gandim ca vor avea si altii nevoie de resurse, ca trebuie sa lasam o generatie culta in urma pentru a stii cum sa se descurce , cum sa creeze lucruri care sa ramana in istorie si , cel mai important: pentru a NU repeta istoria!
Daca o civilitatie extraterestra ar vrea sa isi faca de cap cu noi , am fi vanduti in doua secunde pentru putere sau "siguranta" ca cei ce ne vand nu vor pati nimic. Pentru cei care ati vazut 2012: cei care erau bogati cumparau acel card verde . restul fiind ucisi . Din fericire, in film s-a gasit cineva care sa opreasca dezastrul si sa le dea drumul si celorlalti, dar asta se intampla doar in filme. Nu exista compasiune, nu exista altruism pur. Daca cineva nu ajuta pe altcineva, indiferent cat considera el ca daca o mana de ajutor fara a astepta nimic in schimb, cand cel pe care l-a ajutat nu va proceda la fel, va fi dezamagit. Asta inseamna sa astepti ceva in schimb. Tot ceea ce am invatat noi este fals . Sunt informatii judecate din prisma unei persoane care a calatorit de la o persoana la cealalta o informatie "copy/paste". Psihologia e reala, dar trevbuie sa ai grija sa nu fii subiectiv cand judeci pe cineva. In schimb, nu trebuie sa ascultam cand cineva generalizaeaza, cand ii baga pe toti in aceeasi oala. De ce ai asculta o minciuna?
Dar revenind la ideea precedenta: nimeni nu ne va ajuta pentru ca toti isi fac griji pentru ei. Eventual isi vor ajuta familiile , daca vor avea o urma de recunostinta in ei.... Question everything. Nu te incredere in nimic, lupta sa iesi din ceata in care suntem bagati toti. Ai grija la vise, la oameni , la tine in primul rand. Traieste-ti viata , dar nu orbeste.
"Sing it back"
2 iulie 2012
"Din pacat m-a facut maica mea..."?
Extravaganza
Ce inseamna "pacatul" pentru un om? Depasirea limitelor impuse de prpria persoana? Incalcarea cuvantului din Biblie? Ce inseamna "tentatia"? Cuvintele rostite de diavol in gradina Eden?
Oricare dintre noi suntem tentati sa facem ceva in orice minut. E o foame care ne roade din interior si pe care daca nu o satisfaci va sfarsi prin a te ucide. Da, ai sufletul curat , teoretic, dar in realitate te-ai gandit la ce voiai sa faci , stii ca poate nu e cel mai potrivit lucru. Daca ai gandit ceva inseamna ca deja ai fost influentat de un fel de energie negativa, Unde e sufletul tau inocent, te gandesti? Dar nu esti decat un ipocrit. Nimeni nu e inocent. Toti suntem influentati: de ceilalti, de mass media, de gandurile noastre. Toti suntem indreptati spre "latura intunecata". De ce sa te minti pe tine insuti cerandu-ti iertare de la cel in care crezi daca nu e nicio cale de intoarcere?
Esti un pacatos, toti suntem. Te ucide foamea, te ucide lacomia, pasiunea, tentatia.
Daca vezi ceva ce iti doresti te vei gandi la acel lucru. Dorinta nu va disparea, ea doar va fi uitata un tip.
"The only way to get rid of a temptation is to yield to it". Asa ca , de ce sa te minti spunandu-ti ca vei fi din nou cel care erai in loc sa fii multumit cu cine esti cu adevarat? Sa te bucuri de cel care esti, sa traiesti in prezernt? Nu-ti dori niciodata sa fii altcineva. Mai ales o umbra, o iluzie.
The only way to get rid of a temptation is to yield to it.Resist it, and your souls grows sick with longing for the things it has forbidden to itself, with desire for what its mounstrous ows have made mounstrous and unlawful. It has been said that the greatest events of the world take place in the brain .It is the brain, and the brain only that the great sins of the world take place also.
Ce inseamna "pacatul" pentru un om? Depasirea limitelor impuse de prpria persoana? Incalcarea cuvantului din Biblie? Ce inseamna "tentatia"? Cuvintele rostite de diavol in gradina Eden?
Oricare dintre noi suntem tentati sa facem ceva in orice minut. E o foame care ne roade din interior si pe care daca nu o satisfaci va sfarsi prin a te ucide. Da, ai sufletul curat , teoretic, dar in realitate te-ai gandit la ce voiai sa faci , stii ca poate nu e cel mai potrivit lucru. Daca ai gandit ceva inseamna ca deja ai fost influentat de un fel de energie negativa, Unde e sufletul tau inocent, te gandesti? Dar nu esti decat un ipocrit. Nimeni nu e inocent. Toti suntem influentati: de ceilalti, de mass media, de gandurile noastre. Toti suntem indreptati spre "latura intunecata". De ce sa te minti pe tine insuti cerandu-ti iertare de la cel in care crezi daca nu e nicio cale de intoarcere?
Esti un pacatos, toti suntem. Te ucide foamea, te ucide lacomia, pasiunea, tentatia.
Daca vezi ceva ce iti doresti te vei gandi la acel lucru. Dorinta nu va disparea, ea doar va fi uitata un tip.
"The only way to get rid of a temptation is to yield to it". Asa ca , de ce sa te minti spunandu-ti ca vei fi din nou cel care erai in loc sa fii multumit cu cine esti cu adevarat? Sa te bucuri de cel care esti, sa traiesti in prezernt? Nu-ti dori niciodata sa fii altcineva. Mai ales o umbra, o iluzie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)