Nici nu stiu de unde as putea sa incep, dar asa ma simt. Am purtat o discutie astazi cu cineva despre suflert , discutie care a ajuns sa se incheie cu intrebaera "what don`t you try to be a nun":)) ... not funny at all . Vorbeam despre a iubi sufletul cuiva si mi-am dat seama ce putine persoane imi impartasesc opinia despre asta. And I don`t have the soul of a nun. I despise those who care more about the body of a person then their soul. Ar trebui sa fie un echilibru inter astea. Dar in fine, m-am gandit deja prea mult la subiect .
Apoi...maine vine acasa o persoana importanta si m-am tot gandit la chestia asta. So ...tomorrow I~m going to be weak again, huh? And act like an idiot and don`t care about the consequences of one`s actions. I`m going to forget everything again, am I not? But who cares, after all? I`m happy. I`m happy to see these people come back again. It does hurt, a lot. But it also heals.
Si atunci de ce imi fac griji? Ca maine imi voi pune mai multe intrebari decat voi gasi raspunsuri ? Ca nu mai dau de o anumita persoana de ceva timp? Din cauza ca oamenii nu mai apreciaza sufletul cu adevarat? Cred ca pur si simplu s-au adunat atatea chestii incat nici nu mai stiu de unde sa incep sa-mi fac griji .. I~m gonna end like an old lady , a pessymistic lady with 72 cats , 1 cat for each lost love.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu