Monolog

 "Nu exista Dumnezeu". M-am trezit cu fraza asta in cap si , astazi, in timp ce eram  pe leagan, m-am gandit ca nu exista nicio fiinta supranaturala Atotstiiutoare, Atotputernica, etc etc etc.Dumnezeu este un MIT, asa cum au fost toate celelalte legate de CREATOR in celelalte tari.Noi suntem proprii nostrii dumnezei, proprii nostrii divaoli.Exista 7 miliarde de Luciferi pe Pamant. 7 miliarde de divinitati personale. 7 miliarde de Decazuti. Noi , cu puterea mintii noastre am creeat lumea si tot ce vedem in jurul ei. Suntem spirite,,lumea fizica este o iluzie. Nu stiu cine a creeat acele spirite, insa nu o fiinta supranaturala care ne coordoneaza fiecare miscare, o fiinta atat de razbunatoare , incat , daca ii nesocotim voia ne trimite moarte si sange. Unde a fost Dumnezeu cand s-au dat razboaie "in numele Lui?" Unde a fost cand au murit mii de nevinovati? Unde este acum, cand lumea se scalda in saracie si "pacat".
 Ce inseamna defapt pacatul?Sa ucizi , sa furi, sa fii mandru , sa minti , sa preacurvesti, sa fii homosexual...mai continui ?Dar nu este un pacat si sa crezi fara sa incerci sa dai o explicatie lucrurilor din jurul tau?Sa traiesti o viata in inidferenta, pe motiv ca " asa scrie in Biblie?" Nu este un pacat sa faci zeci de copii pe care sa ii cresti in mizerie, plini de boli, "pentru ca Dumnezeu a spus ca e pacat sa ucizi " -> avortul. Dece nu face nimic cand se nasc tot mai multi copii cu malformatii, cand se varsa atat sange nevinovat, cand animalele si oamenii mor de foame si de frig? Cine este acest Dumnezeu crud, care permitete sa traim in iadul acesta?
  Acum, imi veti spun ca lucruile astea vin de la diavol. Dar nu se presupune ca Dumnezeu e mai puternic decat diavolul?De ce nu face ceva sa il impiedice? Si, inca ceva : daca diavolul reuseste sa raspandeasca haosul pe pamant si Dumnezeu nu reuseste sa raspandeasca dragostea si bunatatea, inseamna ca diavolul se descurca mai bine ;) .
  VREAU sa mai cred, sa ma agat de dorinta de a exista cineva care m-ar putea ajuta,ca nu sunt singuraa, ca nu trebuie sa lupt singura pentru ca sufletul meu sa-si traiaca nemurirea in pace. Dar nu mai pot. Nu mai vreau sa traiesc in indiferenta. Vreau sa stiu ADEVARUL. Am fost invatata ca El exista si mi s-au adus ca arguumente minunile. Dar, nu cumva minunile au fost infaptuite de OAMENI si nu de nu stiu ce fiinta invizibila? Acei oamenii au crezut atat de tare in Dumnezeu si in faptul ca El ii poate ajuta sa infaptuiasca lucruri extraordinare, incat , au ajuns sa creada in ei insasi, incat , in cele din urma, crezand atat de puternic au ajuns sa isi descopere adevarata putere. Pentru ca, da, noi suntem c ele mai puternice fiinte din Univers. Noi putem face ceea ce sfintii au facut, insa prin multa lupta, doar crezand in noi . Noi, care suntem atat de puternici, suntem si cei mai slabi! Ne indreptam atentia catre lucrurile marunte, in loc sa incercam sa descoperim adevarul si , de aceea, traim toata viata in intuneric, orbi, fara sa fim constienti de ce se ascunde in inetriorul nostru.

 Fiind in starea asta, m-am simtit lipsita de viata cam toata ziua si am incercat sa gasesc ceca care sa ma scoata din ea. Am incercat sa gasesc ceva ce sa admir si m-am simtit asemeana unui om ce vrea sa se sinucda, dar cauta motive de a trai. Am cautat VIATA. M-am uitat in jur : la verdele ierbii, la ruginiul frunzelor strivite sub taliple mele, la puterea emanata de padure, la cer, de parca I-as fi putut vedea chipul , ca o dovada ca El exista. La oameni, incercand sa gasesc un om pe care sa imi faca placere sa il privesc, sa il studiez. Ma simtem secata.Aveam nevoie sa merg intr-un loc in care sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri. Mi-am dorit sa merg in padure, aveam nevoie de natura. Apoi, mi-a fulgerat in cap gandul de a merge la biserica. Aveam nevoie de un loc linistit, retras, un loc in care nu merg deseori. As fi vrut sa  stau pe o  banca in fata bisericii, fumand o tigara in liniste, sa ii privesc  zidurile vechi , ca si cand, ducandu-ma acolo, I-as fi putut simti prezenta.
  Asta pana cand am ajusn la copii si m-am inconjurat de dragostea lor pentru viata, de ochii lor plini de speranta, de glasurile lor entuziaste, de veselia si dragostea lor . M-am hranit din viata lor  ca un vampir. Fara sa ii ranesc , doar studiindu-i, vorbindu-le,asculatandu-i. Am studiat fetele de varsta mea care erau langa ei. Le-am studiat chipurile si pielea, parul, corpul, gesturile...nereusind insa sa gasesc acea pofta de viata pe care speram sa o gasesc la ele. Am gasit  doar niste fiinte mult prea obosite, stresate, pline de probleme, la o varsta atat de frageda.
 


 Inainte sa ajung acolo, ma gandeam sa merg in parc, insa, m-am gandit ca am fost cu ele aoclo si locul acela doar m-ar fi facut sa le simt mai mult lipsa. Mi-am cerut scuze astazi .Da, avea dreptate. M-am hranit cu ideile ei, cu inteligenta ei, cu discutiile pe care le-am purtat. Am profitat. Insa... ea face parte din "Triunghiul Neovilor" mele. In acest triunghi, sunt 3 persoane care joaca roluri foarte importante in viata mea, 3 persoane la care admir 3  lucruri diferite: Sufletul. Inteligenta.Caracterul. Am nevoie de aceste 3 persoane, le admir, insa am reusit sa nu fiu complet atasata decalt de una. Fiecare sunt extrem de importante pentrumine. De la fiecare am invatat ceva. M-ar durea sa o pierd p eoricare dintre ele si ..sunt pe cale de a face acest lucru.