Carnival of rust

 7 iunie 2013

 ascult : P.O.T.F. - "Carnival of Rust"

Nu am mai avut atat de multe vise, sau cel putin, daca le-am avut, nu mi le pot aminti in intregime. Vad franturi si uneori pur si simplu nu mai stiu daca ceea ce traiesc e realitate sau parte din  vis. Visele par atat de reale incat am senzatia ca o parte din mine traieste cu adevarat in acele locuri. Am calatorit, continui sa calatoresc.Apar persoane diferite , pe unele nu le stiu atat de bine. Au aparut profesori, oameni pe care ii apreciez. Se pare ca, cu cat apreciez mai mult pe cineva, cu atat  mai persistenti sunt in visele mele. Si totusi, nu trebuie sa fie chiar atat de importanti, nu? Nu apar cei fara de care -probabil- viata mea nu s-ar mai putea numi viata.
 Nu stiu unde sunt acum...e un munte, e o casa de lemn. Nu stiu in ce tara sunt. Sunt cu profesoara mea de engleza, sunt intr-o excursie..sunt cu niste elevi. Am un rol important acolo si cu toate acestea sunt singura. Sau poate ca si in vise sunt egocentrista, cine stie? E o casa de lemn, cu etaj.Parasita, cred. Uneori mai sunt  oameni acolo, sau animale. Am visat pui de gaini,  un pui de pisica. Uneori sta mamaia acolo.Am visat casa  mai demult, are o gradina micuta cu flori.E posiibl sa fie casa albastra si plina de muste? Au caini in  curte, curtea lor duce spre un deal.Deal?! Totul are o legatura, presupun. Atunci de ce ma intorc de unde am plecat? E un labirint, totul . Poate ma infatiseaza pe mine, pana la urma eu sunt un labirint. Conform  unei persoane, ma cunosc foarte bine. Doar pentru ca imi stiu calitatile si sunt constienta de defectele mele, nu cred ca inseamna ca ma cunosc foarte  bine. Sunt mai multe laturi ale persionalitatii mele pe care nu am reusit sa le valorfic pe cat ar fi trebuit si de care nu sunt constienta inca.Am reusit -cred- sa imi dau seama si de cum sa -mi gasesc pace interioara. Se  pare ca atunci cand nu ai idei induse de nimeni, cand nu iti pasa de lumea materiala, cand  te  gandesit cum esti TU , ca spirit, TU ca energie, TU ca idee, TU ca fiinta si nu ca si corp,  nu ca si functia pe care o ai ci pur si simplu TU cel care intr-adevar calatoreste si care are o  misiune, poti fi extraordinar de armonios. Atunci te gandesti la ce urmeaza si de ce esti aici si ce trebuie sa faci  si nu gaseesti raspunsuri. Atunci te  pierzi in intrebari si iluzii si reflectezi...reflectezi...reflectezi la oamenii pe care i-ai pierdut, la ce ai castigat, la ce ai invatat,  la  ce ai devenit, la ce ai auzit  si devii un carnaval ....of rust.
  Sunt o furtuna, am prea multe ganduri si prea putine cuvinte pentru a le exprima. Ma gandesc prea mult la mine cum sunt si prea putin al mine cum ar trebui sa fiu. Aparent, ceea ce spun e bine. Aparent, ma cunosc. Aparent, iubesc viata. Chiar, oameni buni? Chiar asta credeti despre bine? Aparent am facut un salt de la inceputul calsei a 9-a pana acum.Oh, da! Da, am facut pentru ca sunt asa dar cat m-a costat  si cat ma costa inca lucrul asta? Poate peste ani  voi rade...Uneori ma uit la postarile vechi si imi vine sa-mi dau una. Da, da, stiu ca la...eleganta si prestanta mea nu se cuvin lucruile pe care le faceam. Ha..ha.Ce tampita eram. Aia era o latura a perosonalitatii mele care uneori revine sub forma foarte slaba. Am purtat azi o discutie cu cineva, un prof. A zis ca pur si simplu nu se  potrivesc anumite lucururi caracterului meu.
 Am devenit foarte...lady like . Ma bucur, nu as fi crezut asta cand am intrat in liceu. L-am terminat ca o Regina. [I mean it!] Unele schimbari sunt facute spre a schimba viata cuiva si de aceea nu trebuie ignorata nicio oprtunitate pentru ca nu stii ce poti invata din ea.
  Am senzatia ca am pierdut unii oameni, pur si simplu imi scapa printre degete. Si mai simt si ca am castigat prieteni extraodinari de care imi va fi greu sa ma despart ,insa circumstantele o cer. Insa nu ne vom desparti cu adevart, mereu cand voi reusi, ii voi vizita. Sunt oamenii de la care am invatat, oameni extraordinari care m-au impins spre lucruri extraordinare si carora cuvintele sunt prea putine sau prea simple pentru ei, pentru recunostina pe care o am fata de ei. Liceul pentru mine a insemnat creativitate, multa creativitate datorita unei persoane extraordinare care mereu a fost dornica sa vada ce am scris, cum am scris, daca am facut bine, mi-a dat sugestii, ne-am bucurat impreuna cand am castigat concursuri si ceea ce am facut a fost 50-50: pentru stima fata de mine si fata de dumneaei. Si acum...acus...gata. Cand voi avea proba, cand voi iesi de tot din sala aia, cand se va da ultimul film la care pot merge va fi pur si simplu....gata. Gata cu totul. Si stiu ca ma asteapta poate lucruri inmiit mai frumoase insa lucruile astea au o insemnatate enorma pentru mine.

Gackt - "Sayonnara"