Opeth - "To bid you farwell"
Am avut o senzatie atat de placuta astazi cand am iesit din casa. Ca si cand lumea s-ar fi deschis in fata mea, culoruiel erau atat de vii atmosfera era atat de linistita incat m-am mirat de frumusetea naturii in ziua asta. Nu-mi venea sa cred cat de linistit si de organizat parea totul . Priveam oamenii cu inidiferenta, ca si cand totul era doar un decor nesemnificativ. M-am uitat la padure: atmosfera umeda si calda o facea sa para mai vie si mai apropiata ca niciodata. Am avut impresia ca se asternea ceata. Iarba avea o culoare intensa, cu toate ca verdele ei nu stralucea puternic. Daca as fi avut atunci aparatul la mine, as fi putut fotografia orice si ar fi aratat spectaculos! M-am dus spre magazin, imi era foame. Am stat putin si am realizat cat de ciudat ma comportam. Ma intreb care imi era expresia fetei in acel moment. Vanzatorul era mult prea explicit si mi-a explicat ceva de doua ori, fara sa cer. In fine, m-am intreptat spre alt magazin. Din nou, ma simteam straina de toata atmosfera, de cei care mi se adresau. Am vazut un caine si i-am dat o conserva pe care o cumparasem special pentru a o oferi unuia. In magazin, fara sa stie ca eu eram aceea, vanzatoarea i s-a adresat alteia " O fata i-a dat o conserva din aia mare la un caine." "Si a mancat-o?" "Nu, acuma o haleste". M-am simtit rau si am inceput sa privesc lucrurile intr-o ;umina proasta din nou. Imi amintesc ca ma intrebasem fara voie " De ce merg ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat?" Apoi am realizat ca nici eu nu stiu ce s-a putut intampla. Dupa care am facut hipotensiune si am mers acasa...cu greu.
Acum sunt bine, dar a fost destul de intensa trairea momentelor acelora si ma intreb daca e totul ok cu mine. Am senzatia uneori ca nu fac lucruile pe care le fac, ca si cand as visa. Poate pentru ca m-am trezit tarziu si organismul meu nu s-a adaptat cum trebuie la programul real. Ma gandesc ca maine sa ma trezesc ceva mai dimineata si sa vad daca vor sta lucruile altfel.
Si ieri a fost oarecum straniu. Cand am venit de la B. [nu e capitala] am stat jumatate de ore in gara sa astept trenul. A fost cea mai lunga jumatate de ora din viata mea! :)) Am facut multe chestii si am sunat oameni pentru a ma intreba apoi de ce i-am sunat. Am ajuns la concluzia ca eroii din romane sunt mai curajosi cu mult decat mine pentru ca, in cele din urma, ei isi marturisesc sentimentele. Pana si Basil a avut curajul sa marturiseasca pasiunea pentru Dorian, chiar daca si-a gasit sfarsitul prin asta. Iar eu...traiesc prea intens si spun prea putine....
HIM - "Bleed well"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu